Ovidiu Barz, director general Garmin Cluj: Dacă nu avem ce învăța de la multinaționale, de ce suntem cea mai săracă țară din Europa?

“Trebuie sa lasam la o parte prejudecatile si abordarea aceasta de superioriate, protocronista, ca nu avem ce invata de la multinaționale, că noi, românii, le stim pe toate. Dacă nu avem ce invata, cum de suntem cea mai saraca tara din Europa?”, se întreabă directorul general al Garmin Cluj, Ovidiu Barz intr-un interviu acordat BuzzNews.ro. El crede ca multinaționalele înseamnă șansa României de a se cupla la lumea actuală din toate punctele de vedere – salarizare, standarde de viață, cultură a muncii șamd. Există însă o piedicăî majoră, spune Ovidiu Barz: “ceaușismul de șatră, ceaușismul colorat și țipător, cu răgete, televiziuni și manele ”. Având 150 de angajati, Garmin Cluj, divizia locală de software a gigantului american Garmin cu venituri globale de peste 2,7 mld. dolari, este una dintre companiile care produc această schimbare, zi de zi, sub ochii noștri.

Raul Chiș: Cum a ajuns Garmin la Cluj?

Ovidiu Barz: Echipa de aici are opt ani vechime, Navigon a început în 2006, era o firmă GPS germana, un start up mai mărișor, ajunsese la 300 de oameni, un start up de succes care ajunsese să aibă contracte cu Porsche, cu alți câțiva producători importanți ca și Sony, Panasonic. (…) 

Am pornit cu o echipă mică și, la momentul 2011, când Navigon a reușit să atragă atenția pe piața internațională Garmin și a competitorilor Garmin. Aici la Cluj erau 70 de programatori. Garmin a achiziționat tot Navigonul la pachet, inclusiv Navigon Cluj, eram un site atipic al lui Garmin, Garmin fiind un gigant de 10.000 de angajati cu cifră de afaceri în acel an de 3 miliarde de dolari, cu fabrici în Asia, cu producție în Europa, America, noi fiind singurul site RND offshore (…).

Garmin ne-a dat o perioadă de grație, în care a dorit să testeze competențele centrului , au luat developeri ai fostului Navigon și i-a implicat în diferite proiecte, cu rezultatul că după primul an am și crescut personalul cu 30 la sută, trend menținut până în prezent. 

Produse de top

Raul Chiș: Ce produce Garmin Cluj?

Ovidiu Barz: Am început în Garmin doar pe partea de soft pe mobile, navigație mobilă, la ora actuală facem navigație pentru PND (Personal Navigation Devices) sau GPS, cum este cunoscut mai popular în România cel care e pus în mașină, clasicul mobile, partea de web și de java servere. Mai recent, sport și fitness, pe outdoor devine populară în România partea asta de GPS outdoor și domeniile care le atacăm acum sau domeniile de high level sunt marină. Garmin lucrează în aviație, cercetare, sperăm să ajungem pe toate domeniile astea. Și cel mai recent start aici la Cluj este un departament de cercetare al lui Garmin în care se fac proiecte futuriste, proiecte care ar trebui să însemne produsele de nouă generație. Asta ne diferențiază c a centru inovativ și nu ca și clasicul centru de muncă ieftină. 

Raul Chiș: Unde ajung produsele Garmin Cluj?

Ovidiu Barz: În România, peste tot unde se vând electronice se pot cumpăra produsele Garmin, în special GPS-uri și începând de anul acesta și produse fitness – Forerunner, Vivofit sau produsele pentru biciclisti. Produsele care sunt realizate la Cluj se vând cam pe toate continentele. În Europa, America de Nord și de Sud, în Africa, pentur Asia avem un centru în Taiwan. Noi de exemplu avem o echipa de cartografie care acoperă Orientul Mijlociu.

Raul Chis: Ce produse vedetă aveți?

Ovidiu Barz: Nu aș vrea să nedreptățesc pe nimeni dar ultimele produse sunt cele de fitnes, wellness , navigație mobilă cum a fost anul acesta ultima lansare pe android și iOS si sigur la Cluj avem o echipă puternică care lucrează pentru Mercedes. Mai sunt produse la care lucram in cateva domenii de varf ale lui Garmin si care o sa le dezvalui cand vor fi lansate, deocamdata sunt in lucru. 

Dar s-au lansat deja cateva produse vedete, Garmin Connect, de exemplu, un produs destul nou folosit pe smartphone în conjuncție cu aparatele fitness, deci ce vedeți mai nou pe rețelele sociale că apare acolo cât am fugit, cât e puslul, cât tensiunea, ce am visat azi noapte când mi-a sărit pulsul, cam asta ar fi făcute de Garmin Connect, avem o echipă puternică care lucrează la el.

Head-Hunting 

Raul Chiș: Apare o nedumerire, într-un  context educațional nefast, de unde își ia Garmin programatorii?

Ovidiu Barz: În primii ani, am crescut oamenii. Navigon era un start up și nu avea resursele pe care le are Garmin. Încă găsim foarte buni absolvenți și de la UBB și de la Politehnică. Ca și pattern al ultimilor ani s-au format două tipuri de absolvenți destul de bine definibili. 

Primul grup, de oameni foarte pasionați și care fac asta nu pentru că i-au trimis părinții la IT că e la modă sau pentru că au auzit că se plătește mai bine, ci oameni care au o pasiune pentru matematică, informatică, tehnologie și care au învățat de capul lor, acasă, cu calculatorul de pe internet, mai ales că  acum meseria te favorizează, îți poți găsi toate informațiile. Acești tineri vin cu cunoștințele la zi, facultățile noastre fiind mult rămase în urmă pe partea asta.

A doua categorie reprezintă 90 la sută. Sunt cei ale căror cunoștințe se tot îngustează, care vin tot mai slab pregătiți. Acolo am o mare problemă, trebuie luați de la 0 de obicei, încercăm să distingem care dintre ei are capacitate matematică, cunoștințe de bază pe care putem clădi și sigur că investim noi în ei. 

Mai sunt angajații care vin cu o experiență anterioară din alte firme de soft.

Într-adevăr, dacă vorbim de educație, avem o scădere a calității pentru marea masă, dispare cumva acea categorie intermediară, de mijloc, oamenii aceia care nu erau nici foarte bine pregătiți, dar nu erau nici tămâie, erau între.

N-aș dramatiza foarte tare, eu am trecut prin Liceul Emil Racoviță, UTCN, la electronica- elecomunicatii. Si pe vremea aceea, daca nu s-ar fi copiat la BAC, tot 70 la suta ar fi picat, ca acum. Stie toata lumea ca licee intregi din Cluj n-ar fi luat bacul daca s-ar fi pus si pe vremuri camere de luat vederi in salile de examen. 

Se intampla insa altceva. Am luat acum trei ani pe cineva de pe bancile facultatii fara nicio pregatire dar cu foarte mult talent si acum lucreaza in Londra la Amazon. La noi vin la interviu oameni care ne uimesc prin cunostinte sau prin capacitatile lor. In mod cert, exista la Cluj o resursa de talente doar ca se bat foarte multe firme pe aceasta resursa.

„Behăitul scelerat al mioriței” și rezistența la manipulare 

Raul Chis: Interesele tinerilor au evoluat extrem de mult, internetul a spart bariere. 

Ovidiu Barz: Cei care sunt foarte buni profesioniști, când au făcut pasul din facultate spre cariera asta s-au rupt de România, chiar dacă fizic rămân aici. E și cazul meu. Sunt oameni care nu citesc despre zonă sau despre istoria zonei, însă probabil că știu foarte multe lucruri despre inteligența artificială, despre direcția în care merge robotica sau economia mondială sau despre investițiile offshore.

Tu, cand rămâi rupt de lume și de realitate ca și cultură, ca și mainstream, ca și televiziune, ca și propagandă oficială, ca și ce vrei, poate omul acesta care este toată ziua la internet sau cazul nostru mai e și pe avioane, mai merge și pe afară, ăsta niciodată n-o să-ți mai rămână conectat la tâmpeniile protocroniste care apar iar agresiv pe toate televiziunile, că n-are cum, are un iq peste medie.

Raul Chiș: La ce vă referiți exact? 

Ovidiu Barz: Prin fișa postului, nu pot să dau prea multe detalii. Am numit-o altfel, behăitul scelerat al mioriței. Nu vreau să fiu foarte cinic, dar copilul de 23 de ani care trăieșlte în lumea nouă, dacă tu pe mainstream vii agresiv cu chestii absurde, el care are acces ca discernământ la informații, lucrează pentru o multinațională care chiar înseamnă ceva, sigur că se rupe total de mainstream, nu-l mai interesează nimic din lumea asta.

O meserie fara granite

Raul Chiș: Deci fizic sunt aici dar mental aparțin altei culturi?

Ovidiu Barz: Să îți dau un exemplu. Să spunem, soția mea este de o altă naționalitate, altă religie.  Când mainstreamul și media în principal vine și îmi spune că tu dacă ești român ortodox ești superior, deși eu plătesc taxe destul de mari în țara asta și aduc joburi aici, eu ce să zic? Că am un copil inferior? Atunci normal că mă rup deliberat de mainstream și mă orientez spre altceva. Și ca mine sunt mulți. 

Dacă tu ai o religie majoritară incapabilă să se adapteze la lumea în care trăiește, dacă ai un mainstream cultural incapabil să se adapteze, dacă îmi prezinți valorile occidentale cu care eu lucrez zilnic ca fiind inferioare și eu văd un mainstream caragialesc care abunda în a promova, hai să zic, fostul protocronims, cum aș putea reacționa? 

Ce văd eu acuma aș numi ceaușism de șatră, ceaușism colorat și țipător. Înainte de 89, aveam un ceaușism tern, cu cozile acelea, cu lumea fără orizont. Ce văd acum în mainstream este un ceaușims colorat, zgomotos, cu țipete, cu răgete, cu televiziuni și manele.

Multinaționalele schimbarii

Raul Chiș: De ce am avea nevoie pentru o schimbare reală? Să redevină România acasă și pentru cei care lucrează pentru multinaționale și care mental s-au rupt, cum spuneți, de ceea ce înseamnă acum România?

Ovidiu Barz: În ultmii ani, la noi s-au făcut progrese pe niște nișe, cum e IT-ul. S-au mișcat niște lucruri în  domeniul financiar, în domeniul energetic. Deci, pe nișe foarte mici, care s-au cuplat la lumea actuală, care lucrează la standardele lumii actuale, și ca salarizare, și ca și calitate, din orice punct de vedere, ca și deschidere, standarde și proceduri. În unele domenii, cum ar fi învățământul, cu 300.000 de oameni, oamenii rămân izolați în standardul pe care îl știm, însă putem vorbi la fel despre agricultura de subzistență, despre multe altele.

Raul Chis: Modelul de urmat ar fi atunci aceste domenii de vârf, cum e IT-ul, cordoane ombilicale, le-aș zice, între România și cultura occidentală?

Ovidiu Barz: Exact. Singura soluție ar fi ca nișele acestea, insulele, să fie extinse spre alte domenii economice. Am văzut anii trecuți discuția aceasta dacă investițiile străine în agricultură sunt un lucru bun sau rău. Eu cred că e un lucru foarte bun ca perfoamanța din IT să fie multiplicată la nivelul altor domenii vitale precum agricultura. 

Raul Chis: Aici vor interveni naționaliștii….”Vin multinaționalele și colonizează România”…

Ovidiu Barz: De spus o să spună, dar e important ce se întâmplă în spatele vorbelor, pentru că oamenii din multinationale încep să aibă salarii mai mari, să lucreze cu tehnologii mai noi, să se cupleze la standarde de viață noi. 

Pot să dau exemplul multinațioanelelor și a efectelor pe care le-am văzut eu în soft. Lucrez in domeniu de 17 ani. Dacă o să faci mai multe interviuri în firmele de soft o să vezi câteva lucruri care s-au standardizat: asigurări private de sănătate, firmele le oferă angajaților team building-uri, protocol, anumite avantaje standardizate,se decontează sportul și asta nu numai la o firmă. 

Când am început noi acum 17 ani erau firme de apartament. Se plătea puțin, nu se oferea nimic. După aceea, au început să vină multinaționalele cu anumite standarde. Primul lucru – s-a lucrat pe cărți de muncă, au fost platite traininguri, am avut team buildinguri, s-a decontat sportul, au inceput sa se incheie asigurări private de sănătate, salariile au fost majorate pe un anumit palier. Și asta a pus presiune asupra celorlalte companii. Cine vrea să fie pe piață, să aibă angajați, sigur trebuie să adopte putin din politica multinaționalelor.

Nu cred că genetic IT-iștii sunt mai inteligenți decât filosofii sau medicii dar au avut șansa să se miște în alte coordonate. 

Raul Chis: IT-ul are o piață de desfacere externă, deci munca IT-istului poate fi plătită la adevărata valoare, pe când profesorul sau medicul ce poate face?

Ovidiu Barz: Sunt absolut convins că dacă ai pune medicina românească să lucreze într-un sitem occidental, pe alte coordonate, altfel ar sta lucrurile. Nu sunt medicii români mai incompetenti decât IT-iștii români. 

Raul Chis: Intr-adevar, scoala noastra de medicina e buna, dar exporta cadre. 

Ovidiu Barz: E aceeași problema pe care am avut-o și noi în anii 90. Cine termina automatizari IT, emigra. La noi nu se mai întâmplă așa ceva pentru că și-au dat firmele mari seama că e ma bine să faci aici off shoruri, să le creezi IIT-istilor condiții să lucreze acasa.

Raul Chis: Poate medicina ar performa daca s-ar opta pentru un sistem privat de sanatate. 

Ovidiu Barz: Da, ar încuraja performanta. E adevarat, domeniul medical e foarte sensibil, greu de rezolvat. Dar singura posibilitate de schimbare pare tot asta, restul e demagogie și fantasmagorie. Poți să spui că guvernul o să fie mai atent, o sa se implice mai mult si multe alte loznici. Dar daca nu esti in contextul potrivit si daca nu ai resurse? 

Revenim la exemplul agriculturii. Aproape jumatate din populatia tarii lucreaza in agricultura. Daca ai reusi sa modernizezi acest domeniu prin investitii, prin parteneriate straine, sa faci cumva sa il conectezi la lumea reala de afara, ar fi o jumatate de tara salvata, care s-ar putea misca in directia asta.

Raul Chis: Deci solutia inseamna rol minim al statului. 

Ovidiu Barz: Da, nu vad altfel cum. Sa iau un exemplu extrem. In cadrul unor discutii polemice, depre rolul statului in economie, mi se da exemplul Chinei, care, spun unii, a progresat enorm. Avem insa un mare “dar”: A progresat din momentul in care demonicele multinationale au fost lasate sa intre in China, din momentul in care s-au facut investitii, iar China a permis economiei private sa miste, a lasat investitiile straine. Altfel, China lui Mao murea de foame.

Tu, ca stat, fara sa te implici in economie, poti sa creezi facilitati. Daca vrei investitori in infrastructura- ofera facilitati mai avantajoase decat ofera Ucraina, Indonezia, Bulgaria.

Turism fără infrastructură

Ovidiu Barz: Pana acum, nu, noi facem soft, pentru noi infrastructura inseamna internet, care este destul de bine pus la punct. Ne-ar interesa totusi mai multe zboruri directe. Cei din Statele Unte trebuie sa vina la Cluj prin Germania sau Anglia.

Oricand o infrastructura buna aduce avantaje pentru economie. De exemplu, lucurile nu stau prea roz pentru cei care fac productie in Cluj si in Romania, in general. Turismul are de asemenea probleme.

Colegii mei din Garmin care vin din Germania sau SUA se intereseaza c ear putea vizita in Transilvania. Cand le arat pe harta Padisul, Branul sau Stana de Vale, calculeaza distantele in kilometri, nu in ore, si au impresia ca le-ar ajunge o dupa amiaza pentru a vizita aceste obiective. De unde sa stie ei, de exemplu, ca pana la Padis faci 5-6 ore?

Daca un om de afaceri vine aici marti si ramane pana joi, la cate meeting-uri are, nu poate pierde doua zile pe drumuri. In consecinta, renunta sa mai calatoreasca in Romania.

Multinaționalele – câștigăm doar bani din impozite și atât?

Raul Chis: Ce castigam prin prezenta multinationalelor in Romania?

Ovidiu Barz: Cand te uiti in pattern-ul de comunicare din mainstream, cand se discuta despre multinationale totdeauana se arunca in  fata chestia asta ca sunt bune ca platesc taxe. Da, sigur, platesc taxe si salarii, dar un avantaj major pe care il aduc este know how-ul, cunostintele si nu neaparat tehnice. 

Raul Chis: O alta cultura, alte valori?

Ovidiu Barz: Da, iar ca sa le putem intelege, trebuie sa lasam la o parte prejudecatile si abordarea aceasta de superioriate, protocronista, ca nu avem ce invata de la ele, ca le stim pe toate. Nu avem ce invata, dar suntem cea mai saraca tara din Europa de bine ce le stim pe toate. 

Raul Chis: Si adeptii filosofiei “timpul trece, leafa merge”

Ovidiu Barz: Da, da…

Raul Chis: La multinationale nu se prea intampla asta, exista o alta cultura a muncii

Ovidiu Barz: Esti in concurenta fiecare cu fiecare, in toate orasele, peste tot unde se vinde un produs GPS concurezi cu firmele care vand astfel de produse.

Raul Chis: Cum va fi Garmin peste 5 ani la Cluj?

Ovidiu Barz: Consolidat, cu o echipa foarte specializata pe ceea ce face si care livreaza produse de calitate. Acum 5 ani, media de varsta la noi era de 23 de ani, acum avem 28 de ani, peste 5 ani vom ajunge la un nivel de maturitate. 

Ovidiu Barz, in timpul liber

Raul Chis: Ce faceti cand va despartiti de computer?

Ovidiu Barz: Cel mai mare lux este sa citesc. Am familie, am o fetita, si incerc sa gasesc cat mai mult timp pentru ei, mai ales ca e perioada in care incep, hai sa zic, educatia teoretica a fiicei mele, pentru ca are cinci ani, si am inceput déjà sa ii explic cum e cu sfera, cercul, patratul, cubul si cateva notiuni pe partea asta. Imi place sa ies cu ei cat mai mult in natura, pe munte, sa fac 5 ore pana in Padis, cum spuneam.

Profetiile lui Ovidiu Barz

Raul Chis: Cei care au prins comunismul, vad ca lucrurile evolueaza foart greu in Romania. De ce nu ati emigrat cum au facut-o multi altii?

Ovidiu Barz: Am avut viza de rezident canadian in buzunar, pentru Vancouver  5 ani de zile, familia sotiei locuieste acolo déjà. Dar pe la mijlocul anilor 2000 a fost acea expolozie in IT si au aparut sanse reale sa dezvolt o cariera si aici (…).

E o discutie pe care o am cateodata cu colegii din Germania sau din State, daca e un noroc sau un ghinion sa fi fost nascut in Romania lui Ceausescu. Poate sa fie si un ghinion, pentru ca  am pierdut  foarte multe. Dar exista si avantaje. Pe mine o sa fie aproape imposibil sa pun un tricou cu Che Guevara. In schimb, un neamt sau un american, un elvetian tanar, care nu a experimentat o tragedie de genul asta, s-ar putea, din naivitate, sa poarte acel tricou.

Raul Chis: Mai stim pe cineva din politica de la noi care purta tricouri cu Che Guevara, nu stim daca din convingere sau daca din teribilism sau ignoranta…

Ovidiu Barz (razand): Teribilismul asta l-am vazut in multe locuri. Noi putem aprecia mai bine ce inseamna sa traiesti intr-o lume normala. Cand vin cei din Germania si America, ei percep tragedia din ce le spunem noi – se statea la coada,  era frig, se lua lumina.

Ei nu au avut experienta fricii, a lipsei de informatie  sau a faptului ca tot ce iti intra in cap era directionat sistemic intr-un anumit fel. Asta a fost cea mai mare tagedie, dincolo de lipsurile materiale, ca tot vorbim de avantajele internetului: acum, daca ai discernamant, nu mai poti fi tinut in chingi. 

Vine o generatie pe care mai greu o vor putea controla, indobitoci, Cei care vin acum la interviu mi se par mult mai stapani pe ei, stiu sa se vanda, stiu sa negocieze, au self marketing, nu mai au atitudinea pe care o aveam acum 10 ani, de om umilit care merge sa cerseasca un job. Generatia de acum nu merge la mila angajatorului, ci are competente pe care le vinde foarte bine. 

Raul Chis: Ce presa urmariti?

Ovidiu Barz: Nu urmaesc televiziunile deloc, citesc doar presa online si am nisele mele, sigur in general pe zona de hi-tech si business, mai nou si presa locala, unde gasesc nise de calitate.

Raul Chis: Ati dat vreodata credit profetiilor lui Brucan, cum ca romanii vor invata democratia abia dupa 20 de ani de la revolutie?

Ovidiu Barz: In primul rand, nu mi-a placut personajul. As spune ca lucrurile in Romania se schimba progresiv, e o tranzitie continua, nu se schima nimic de la o data anume. Perfectiune nu o sa gasim, ideea ar fi sa ajungem in zona cat mai de sus a civilizatiei sau macar pe-acolo, sa nu ramanem intr-o zona obscura, pierduta , ramasa in urma. Sunt nise care se misca si care functioneaza independ de sistem iar la un moment dat ar putea sa forteze schimbari majore. Nu ma refer doar la nise din zona IT, ci si la mass media sau zona culturala.