O calatorie reușită se planifică din timp. De aceea, va sugerez un itinerar perfect pentru luna ianuarie, când la noi este cam frig: Spania-Gibraltar-Maroc. In prima parte a acestui reportaj, v-am povestit cate putin despre sosirea la Valencia si vizita in minunata fortareata Alhambra din Granada. Povestea continua cu descoperirea Gibraltarului.
De la Granada am plecat spre localitatea La Linea, fara a avea orarul feriboturilor care traverseaza Stramtoara Gibraltar. Totusi, am preferat sa ne cazam aici pentru o incursiune pe pamant englezesc, in peninsula. Am ajuns in La Linea noaptea, cu frustrarea ca nu vom putea admira din primul minut impetuoasa stanca, aflata la doar 3-4 kilometri de autogara. Ne-am consolat cu briza marii, care ne-a insufletit seara, la un savuros pahar de vin de Malaga.
Un aeroport ciudat
Dimineata devreme, am tasnit in strada pentru a vedea istoria: Stanca Gibraltar, cu piscuri invaluite in nori, deasupra carora se roteau sute de pescarusi, domina cele doua orase si marea…Curand, traversam pista aeroportului care desparte orasul La Linea de Gibraltar. Nu puteam, evident, rata cateva instantanee, insa o sirena foarte puternica ne-a avertizat sa ne continuam drumul.
Am aflat ulterior ca cei care vor sa traverseze pista sunt nevoiti uneori sa astepte zeci de minue la semafor decolarea sau aterizarea aeronavelor. Odata ajunsi pe pamantul aflat de 300 de ani sub stapanire engleza, am pornit spre telecabina care transporta turistii pe creasta. Pe drum am constatat ca, fiind duminica, toate magazinele erau inchise.
Aflasem ca poate fi foarte rentabil sa faci niscaiva cumparaturi in acest orasel, pentru ca autoritatile implementasera o politica de impozitare foarte laxa. Ghinionul ne-a urmarit si mai departe, pentru ca telecabina nu functiona. Un localnic afabil s-a oferit sa ne transporte cu masina, ca si ghid, pentru “modica” suma de 100 de euro. Cateva minute mai tarziu, dupa negocieri esuate, ne aflam in masina omului si urcam pe drumul extrem de ingust si serpuitor care duce spre culmi.
Deasupra lumii
Panorama care se deschide in fata ochilor in timpul urcarii nu poate fi descrisa in cuvinte. Incet, incet, am ajuns in locul numit “Sud Point”, de unde am vazut, pentru prima oara, Africa si Oceanul Atlantic. Am trait coplesitorul sentiment ca ma aflu intr-un loc unic, stiind ca inainte de descoperirea Americii de catre Columb, Gibraltarul era considerat capatul lumii, dar si pentru ca stramtoarea a fost martora tacuta a foarte multor episoade istorice.
Mi-i si imaginam pe pirati sau pe englezii care distrugeau de pe pozitii strategice submarinele germane care in al doilea razboi mondial erau nevoite sa iasa la suprafata pentru a traversa stramtoarea, din pricina curentilor de adancime extrem de puternici. Si berberii (din Maroc) au stapanit insula, sub sabia lui Jabal al Tariq (prin secolul 8). De altfel, pensinsula a luat numele acestui mare general – Gibel Tariq.
In fine, trebuie sa mai spun ca oraselul care adaposteste cam 26.000 de suflete reuneste toate natiile posibile din zona Marii Mediteraneene. In spatiul de numai 6,8 kilometri patrati aflat la poalele acestei stanci mai traiesc evrei, spanioli, englezi, germani, maltezi etc.
Maimuțele
Asaltati de macaci Ne-am continuat apoi incursiunea pe insula si am ajuns intr-o zona populata de macaci de Gibraltar, singurele maimute salbatice care traiesc libere in Europa. Suratele noastre ne-au sarit efectiv in carca imediat ce am coborat din masina.
Am crezut ca o sa ne smulga capul cu dintii, dar s-au limitat sa inhate alunele care le-au fost oferite de ghidul nostru. Ulterior am aflat ca fiecare maimuta are un nume si un certificat de nastere. Stanca mai are si o pestera naturala dar si o galerie subterana in care au fost amplasate tunuri de aparare. Am mai aflat ca in Gibraltar s-au casatorit Yokko Ono si John Lennon sau “Agentul 007” Sean Connery. In fine, nu vreau sa va plictisesc. Vizita pe stanca a durat abia o ora.
Gibraltarul a prosperat datorita amplasarii sale strategice, dar si datorita turismului si marilor companii care au gasit aici un mic paradis fiscal. Ne-am despartit cu regret de oras. Am traversat pista si am luat autobuzul spre orasul-port Algeciras, pentru a prinde vaporul de Africa.
În portul Algeciras
In Portul Algeciras. Incurcand vapoarele La numai o suta de metri de Portul Algeciras, am fost abordati de un marocan smecher. Omul ne-a agitat teribil spunandu-ne ca vom pierde feribotul de Tanger daca nu cumparam imediat bilete de la o agentie din apropiere. Pretul unui bilet: 45 de euro.
Ne-am dat seama ca eram pe punctul de a fi trasi pe sfoara, asa ca am intors spatele comisionarului si am cautat tichete in port, unde existau aproape 20 de ghisee, cu preturi pentru toate buzunarele. Am cumparat bilete cu 35 de euro la un feribot mai lent, care face doua ore pana in Tanger. Cursele de viteza, ce ajung la destinatie in 30 de minute, costa ceva mai mult, dar noi nu vroiam sa zburam peste stramtoare, ci sa ne bucuram de mare si ocean. In fine, ne-am imbarcat. In alt vas…pentru ca incurcasem portile. Ne-am dat seama de acest lucru abia dupa ce ne facuseram deja comozi, la o cafea, in restaurantul feribotului.
Trecusera cam 45 de minute de cand ar fi trebuit sa pornim si ne-am amintit subit ca la ora plecarii scrisa pe biletele noastre un feribot ne-a trecut pe sub nas…Ne si gandeam deja ca vom ajunge prin Italia si ne imaginam cum vom spala noi puntea in contul calatoriei pe care nu o platisem. Norocul, insa, ne-a suras: am tras cu urechea la o discutie de la masa invecinata si am aflat ca oamenii sunt asteptati la Tanger.
“Deci si vasul asta merge intr-acolo”, ne-am spus rasufland usurati… Cateva minute mai tarziu, feribotul cu pasagerii clandestini pornea spre Africa. Pe drum, un tip de la politia de frontiera marocana ne-a acordat viza de intrare in tara dupa ce am completat in prealabil un formular despre “scopul si durata vizitei”… Daca nu ai cumva rau de mare, calatoria prin stramtoare poate fi o mare bucurie, datorita peisajelor extrem de specaculoase, cu Muntii Rif care se vad pe continentul african coborand brusc in mare si cu Oceanul Atlantic care se ingemaneaza chiar sub nasul tau cu Marea Mediterana. Daca mai vezi, ca si noi, delfini urmarind vapoarele, te poti considera un privilegiat…
Foto: Raul Chis, Corina Pintea