PERIŞORUL, planta ce elimină PIETRELE LA RINICHI

Perişorul este cunoscut încă din Antichitate, femeile tratau cu el leucoreea, folosind decoct din flori de perişor. Femeile care doreau să oprească secreţia de lapte matern, foloseau ceai de perişor.Perişorul se găseşte şi la noi în ţară, preferă locurile cu multă umiditate din păduri sau lizierele acestora. Are o înălţime de 50-60 de centimetri, frunzele au nervuri proeminente şi cresc în partea de jos a plantei. Valoare medicinală are partea aeriană a plantei. Florile sunt mici de culoare albă şi cresc în vârful tulpinii, înfloresc în luna august. Perişorul conţine: zaharuri, substanţe minerale, celuloză, tanoizi, mucilagii, rezine, arbutozid, substanţe pectice.Are acţiune diuretică, antidiareică, dezinfectantă, astringentă. Este indicată în tratarea afecţiunilor renale, litiaze renale, hidropizie, hemoragii interne, răni, arsuri, contuzii.
Este contraindicat în tumori cerebrale, epilepsie, glaucom, tulburări de ritm cardiac, femeilor gravide.
Din perişor se poate face ceai, infuzie, pulbere, decoct, suc.CEAIUL se face astfel: se fierb două linguriţe de frunze uscate în 250ml apă, timp de 5-6 minute. Se lasă să se răcească, se strecoară, cu el se spală contuziile, rănile.PULBEREA din frunze uscate şi mărunţite are un efect miraculos în tratarea rapidă a hemoragiilor gastrointestinale. O jumătate de linguriţă de pulbere, se ţine sub limbă 20-25 secunde, apoi se înghite cu apă sau lapte.INFUZIA se obţine turnând o cană de apă clocotită peste două linguriţe de frunze uscate. Se lasă la infuzat 10 minute, se strecoară şi se bea înainte de masă de trei ori pe zi câte o cană. Este indicată celor care au pietre la rinichi.DECOCTUL se obţine din două linguriţe de frunze uscate în 250 ml apă, se lasă la fiert cinci – şase minute se lasă să se răcească, se strecoară şi se beau trei căni pe zi înainte de masă.