“Ion isi trage originea dintr-o scena pe care am vazut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de inceput de primavara. Pamantul jilav, lipicios. Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am vazut un taran, imbracat in straie de sarbatoare. El nu ma vedea… Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul… L-a sarutat ca pe o ibovnica…” Liviu Rebreanu.Recentele deplasari prin tinutul dragului meu Ardeal mi-au evocat amintirile copilariei de la tara si minunatele ore de literatura, cand Doamna Profesoara preda tema romanului “ION” de Liviu Rebreanu,dragostea de glie, puternica legatura a taranului roman cu pamantul!Spre bucuria mea am avut parte de dascali minunati, mama mea, care-mi repeta mereu, oricat de imbufnata eram ca trebuia sa ma trezesc cu noaptea in cap sa merg la sapa, cules cartofii sau strans fanul, ca e o rusine si un pacat sa lasi pamantul nelucrat.Profesoara mea de romana din liceu careia ii port un respect deosebit si pentru modul in care ne-a predat aceasta lectie de viata, tainica glasuire a pamantului si simbioza taranului cu universul naturii intr-o traire autentica, demna, in care instinctul dreptatii era predominant, suveran chiar!In toata revolta mea initiala, acest roman m-a fascinat prin suferinta lui ION ca nu are pamantul lui sa-l lucreze,prin modul in care el gandea si respira prin porii pamantului acesta fiind nasterea si moartea lui.Cand vad parloagele tarii goale,nelucrate, necosite, pline de balarii si peturi nu pot sa nu ma intreb, unde s-a pierdut aceasta dragoste de glie? Cine mai saruta azi pamantul asemeni lui Ion, in imensa bucurie fata de ceea ce-ti ofera acesta , painea noastra cea de toate zilele?In imensul zgomot provocat de criza economica, reorganizarea teritoriala administrativa, modificarea constitutiei, taieri de panglici mai lungi decat autostrazile, coruptia din vami, marea reforma a statului, taieri de salarii, disponibilizari masive, mai aude cineva “Plansul Pamantului”?Pamanturile din Ungaria, Austria, Italia, Germania, Franta, Spania zambesc zilei si celui care le lucreaza, prin bogatia rodului care-l ofera, Nu vezi o palma de pamant nelucrat, si acest lucru il putem vedea chiar si la vecinii nostri din Bulgaria.Armonia naturii, prosperitatea, vorbesc de la sine!Ale noastre pamanturi plang, sunt parasite! Ne-am dobandit dreptul de proprietate, ne-am luptat pentru o palma de pamant mostenita, ne-am certat si ne dusmanim frati cu frati, mama cu copil ca sa-l intabulam pe numele nostru si apoi sa-l abandonam?!O politica coerenta in agricultura, incurajarea formelor asociative, acordarea subventiilor pentru pamantul lucrat si productia obtinuta, si nu pe titlul de proprietate de pe hartie, ar putea asigura hrana cetatenilor Romaniei si a inca 60 de milioanele de cetateni europeni. Ar crea locuri de munca si o relansare economica reala, ar crea comunitati rurale prospere!
A fost responsabilitatea guvernului Boc condus de Basescu sa reformeze agricultura, inainte de a reforma si destrama statul roman, si de a asigura romanilor alimente ecologice ieftine, insa administratia pedelisto-udemerista a esuat lamentabil, provocand aceasta grava criza alimentara si prabusirea inimaginabila a nivelului de trai.Aurelia Cristea, vicepreședinte PSD Cluj
Plânsul Pământului și Pâinea noastră cea de toate zilele
ULTIMELE ȘTIRI