POVESTEA umilinței de a fi contribuabil, de la Poliție la RAR Cluj

Pompăm bani cu duiumul ca și contribuabili în instituțiile statului, dar acestea dau prea des dovadă de mojicie și rămân excesiv de birocrate. Dacă ești în culpă, ca cetățean, te-ai ars. Vei plăti cu vârf și îndesat. Oricât ar greși, însă, bugetarul nu suferă repercusiuni. Dimpotrivă: primește prime, zile libere și mângâieri pe creștet. 

Ziua în care nu mi-am adus amintite să fac inspecția tehnică periodică a mașinii a fost una neagră. Primul duș rece: conduceam pe un drum european în Sălaj, când m-a oprit un echipaj de la Poliția Rutieră Sălaj pentru viteză „excesivă” (peste 60 de km/ora :). Și babele pe biciclete mă depășeau, căruțașii, muștele, însă am căzut în plasă, asta e, pentru că, în plus, n-aveam nici luminile de întâlnire aprinse. Așa e când te deplasezi pe pământ și ești cu capul în nori.

Surpriza de Paști

Am tras pe dreapta, iar polițistul s-a îndreptat spre mine și mi-a întins mâna pentru a se prezenta. Un gest suprinzător, pentru că nu eram nici consăteni, nici într-un context potrivit pentru o strângere de mână. 

“Agent șef de poliție Florin Ortan”, zice el. “Raul Chiș, îmi pare bine”, am bâiguit eu. “Chiar vă pare bine?”, mi-a întors-o omul. Intuind că nu voi fi ars pe rug pentru depășirea vitezei, i-am răspuns că nu e o dramă o mică amendă. A zâmbit ușor sarcastic. Apoi i-am dat actele. A descoperit imediat că inspecția tehnică e expirată. “E bai”, mi-am zis.

Ok, am luat amendă pentru viteză (vreo 80 de lei), avertisment pentru lipsa luminilor de întâlnire și pentru lipsa ITP, “pentru că e Paștele”. Ca supliment de pedeaspă, însă, agentul mi-a reținut Certificatul de Înmatriculare. Un cuțit înfipt în spate, aveam să aflu mai târziu. 

Consecințe

Când se reține talonul, ITP-ul se poate face doar la RAR, deși există o puzderie de ateliere auto în oraș autorizate RAR. La RAR am sunat pentru programare imediat după Paști, însă aveau loc la Cluj doar peste două săptămâni. Nu mi-a venit să cred. Nu țineam minte vreo știre economică despre relansarea producției și vânzărilor auto. Sau au fost prea multe zile libere de Paști și 1 Mai pentru bugetari, iar contribuabilii au pătimit din cauza asta? Da, înclin să cred că acesta e motivul.

De la polițistul din Sălaj, am primit o dovadă valabilă timp de 15 zile, pentru a putea circula cu mașina până la rezolvarea problemei RAR. Agentul Orțan m-a asigurat că dovada poate fi prelungită la Poliția Rutieră Cluj, în cazul în care mașina mea pică testul RAR.

Preventiv, am cerut prelungirea la Cluj. „Așa ceva nu există”, mi-a spus un polițist plictisit de la ghișeu. Deja mă vedeam mârergând la Gilău cu mașina pe platformă…

L-am întrebat dacă legile diferă de la un județ la altul, având în vedere informația colegului său din Sălaj, însă mi-a întors-o glacial: “Ați greșit, suportați consecințele”. Și atunci, m-am întrebat, de ce nu are Poliția Rutieră un rug în incintă, pe care să fie arși contravenienții? 

O programare cu efect întârziat

Mașina mea se afla deja în fața RAR Cluj conform programării. Pentru a intra în curtea RAR, trebuie să treci prin gropi uriașe pline de apă. În curte, la fel. E puțin cinic: cei care îți cer să ai o mașină corespunzătoare tehnic, te bagă-n gropi. 

Sediul RAR Cluj arată deplorabil. Am călătorit în țări din lumea a treia și nu e nicio diferență. Ba da e, de fapt. RAR e o instituție dintr-o țară UE. 

Mă frapează faptul că, în ciuda programării obținute acum două săptămâni, am în față o lungă și neplauzibilă coadă de alți programați. Disperați. Curând, le înțeleg deznădejdea: la RAR Cluj, se așteaptă cu orele la cozi. În zilele bune. Portarul mă asigură că am nimerit acolo într-o astfel de zi: am intrat cam la ora 14.00 și am ieșit seara la ora 20:30.

Șase ore și jumătate la RAR Cluj, în timp ce alte ateliere private, autorizate RAR, sunt goale. Stupid. Tariful pentru ITP e aproximativ 170 de lei. Ca multe alte lucruri în România, prețul nu constă doar în bani. Prețul înseamnă și nervi și timp pierdut.

Sala de așteptare, de vreo 20 de metri pătrați, e întunecată și neprimitoare. Pe jos e plin de nisip, pereții arată jalnic. Lumea preferă mai degrabă să aștepte în mașini sau în curte. E clar că la RAR Cluj se ocupă de mașini prea puțini angajați. În general, sunt amabili. Probabil și puțini stresați.

Nu știu dacă în birouri n-ar mai fi câțiva care ar putea să le dea o mână de ajutor. Acest lucru tine însă de managementul resurselor umane. Contribuabilii plătesc, și nu puțin. Fiecare șofer lasă la RAR un purcoi de bani, însă primește în schimb infinit mai puțin.

Pentru că un serviciu nu înseamnă doar a măsura noxele de la o mașină sau a-i verifica direcția, ci și atenția față de oamenii care te plătesc. 

WC-ul de afară, cu o ușă școrojită, are lacăt. Unii merg până la WC aproape un kilometru, până la OMV. Tot acolo poți să mănânci un sandwich dacă ți-e foame, pentru că micuța cantină, care e vizavi de RAR, se închide repede. La cantină, zice un programat, tariful la baie e 1 leu. Tot el se întreabă: “De ce e oare nefuncțională baia de la RAR?”. 

Tu, Ardeal…

După ore întregi de așteptare, mașina intră în atelier pentru teste. O zonă interzisă pentru proprietari. Programații sunt invitați în capătul halei, sub cerul liber, să aștepte zeci de minute, în locul unde vor ieși mașinile. 

Este exact locul în care sunt două linii de testare a noxelor. Se inspiră noxe cu duimul și din toate categoriile: de la autoturisme diesel până la cele pe benzină. Mașina ma e tehnic ok (mai rămâne neajunsul major că cei de la Poliția Sălaj ar fi trebuit să trimită la Cluj certificatul de înmatriculare, dar n-a ajuns nici azi, după mai bine de două săptămâni).

La capăt de linie, la RAR, oamenii deja au nervii praștie. “Asta îi bătaie de joc. Știu eu ce ne trebuie să scăpăm de birocrații ăștia și de mizerie: să fie Ardealul țară independentă”.  

Eu mă gândesc cu amărăciune că șefii de la RAR sunt ardeleni de-ai noștri și oricât de mult aș vrea să cred contrariul, gropile și mizeria nu ni le-au adus “miticii” și nici lipsa de respect pe care am simțit-o așteptând în curtea mizerabilă de la RAR Cluj nu este una de import.

Este o realitate ardelenească mai puternică decât orice slogan tembel despre pretinsa noastră superioritate.