Clujeanul Valentin Danciu este unul dintre acei putini oameni care calatoresc in cele mai indepartate si exotice colturi ale lumii cu aceeasi naturalete cu care oamenii obisnuiti ies la magazinul de la coltul strazii. Pe cand locuia inca in Romania, Vali a vazut toata Europa calatorind cu autostopul si a stabilit record dupa record: 32 de ore Cluj–Paris sau 17 ore de asteptare fara rezultat la “ia-ma nene”.El isi aminteste ca in anul 2003 a parasit Europa pentru prima oara: “In 49 de zile am dormit 23 de nopti prin trenuri in Romania, Ucraina, Rusia, China si Mongolia”“In 2004 am gustat un pic din Orientul Mijlociu, calatorind o luna in Iran. De atunci nu ma mai pot opri”. In 2005, Vali a obtinut un loc de munca in Londra, care a devenit apoi punctul de plecare pentru cele mai fanteziste aventuri.“Intr-o zi m-am gandit sa plec in Argentina. Nu cunoscusem inca pe nimeni care a fost acolo, stiam in mare de Mendoza, Patagonia si cascadele Iguazu, si mai stiam de Tara de Foc, Uhuaia si Punta Arenas din “Toate panzele sus”, una din cartile mele preferate.Cum nu am gasit nici un amator care sa vina cu mine, mi-am luat un bilet de avion dus-intors si am plecat”, afirma Vali”. Dupa aventurile in Argentina el revine astazi cu povestea calatoriei catre Peru si Bolivia. (BuzzNews)
Spre Peru
ZIUA 6. Dupa cum va povesteam data trecuta, am mers in Vina del Mar unde am facut o baie in Pacific si am stat pe plaja toata ziua, cu o pauza de cateva ore intre 13-17 cand m-am plimbat prin oras si am mancat ceva la un restaurant local.
La intoarcerea in Valparaiso am mers la terminalul de autobuze si m-am interesat de variantele existente pentru a merge in Peru. Din Valparaiso in Arica (Chile – in Nord, la granita cu Peru) plecau mai multe autobuze in fiecare zi 32 de ore – 46$ – mancare inclusa – la fel ca in avion. M-am hotarat sa merg in Peru.ZIUA 7. Dupa ce am fost la Consulatul Republicii Peru – un apartament la etajul 7 al unei cladiri pe langa care am trecut de cateva ori cautand Consulatul – si am aflat ca viza se elibereaza in doua ore, dar ca trebuie sa merg in Arica deoarece consulul nu vine azi pe la consulat fiindca este in Santiago unde-l intalneste pe presedintele Peru-ului, Alejandro Toledo, am mers la plaja in Vina del Mar.In jur de 12 am mancat ceva la un restaurant (habar nu am ce carne a fost) si m-am intors in Valparaiso unde m-am plimbat prin oras. Valparaiso vine de la Valle del Paraiso. Pablo Neruda – chilean, laureat al premiului Nobel pentru literatura – a locuit in Valparaiso.Am luat un ascensor care m-a dus cateva strazi mai sus si m-am plimbat printre case. Ascensorul este un mijloc de transport, la fel ca in Monaco sau Izmir, dar mai rudimentar, iar in Valparaiso sunt foarte multe inca functionale. M-a surprins sa vad o coloana romana care avea in varf lupoaica cu Romulus si Remus – cadoul Romei pentru Valparaiso. Ceea ce e mai misto este faptul ca statuia este inconjurata de palmieri.Afara sunt cam 32 de grade. Constant. Chiar si seara la 7.Pe la 5:30 pm am mers din nou la plaja, dar in Valparaiso de data aceasta. Seara mi-am cumparat biletul de autobuz spre Arica.ZIUA 8. Am iesit in strada pe la 7:15 pentru a merge la autocar. Surpriza! Orasul lucea de curatenie, iar strazile erau blocate si goale. Nu circula nici macar o masina. Un pic mai tarziu am aflat de ce. Azi, in Valparaiso, va avea loc ceremonia de predare a mandatului de catre fostul presedinte catre noua presedinta Michelle Bachellet (nu stiu daca am scris bine), iar la ceremonie participa peste 200 de delegatii oficiale, inclusiv Condoleezza Rice.
Daca as fi ramas in Valparaiso as fi vazut coloana oficiala de la fereastra camerei mele. Tare, nu?
Restul zilei l-am petrecut in autocar. Cel mai confortabil cu care am fost pana acum. Temperatura medie pe durata calatoriei a fost 32 de grade. Am vazut si 3 filme in 32 de ore. 2 filme de cate doua ori, iar un film de 3 ori 🙂 Stewartul nu avea decat 3 filme. Imi vine sa rad cand ma gandesc.ZIUA 9. Am ajuns in Arica pe la ora 4 pm. Partea buna e ca in autocar a urcat, la ultima oprire, un cuplu de elvetieni care aveau un ghid de calatorie – Footprint – nu la fel de eficient ca si Lonely Planet, dar suficient pentru a-mi oferi toate informatiile de care am avut nevoie: unde sa stau in Arica, unde sunt Consulatele Boliviei si Peru-ului, cum sa ajung in centru, de unde sa iau o masina spre Peru etc.Am ales sa stau la un hostel (Residential Americana) care se afla pe aceeasi strada cu consulatul Boliviei. 10 $ camera single, cu TV si telefon. Dupa 32 de ore in autobus nu am mai avut nici un chef sa caut ceva mai ieftin asa ca am ramas.
Dupa ce am facut un dus am mers sa identific consulatele pentru a nu pierde vremea cautandu-le in ziua urmatoare. Un sofer de taxi – collectivos m-a dus la un restaurant unde am mancat 3 feluri de carne si doua feluri de carnati diferite. Nu stiu cum s-au numit, dar mi-au ajuns pana in ziua urmatoare.Dupa ce am mancat am mers prin orasul care mi s-a parut relativ dragut. Calm.Iar mai apoi pe plaja. Am vazut un apus de soare foarte frumos. Valuri, pescarusi, munte, soare la apus…
La hotel am intalnit 2 surferi australieni (Lucas and David) care venisera in Chile in cautarea valului perfect dupa ce au vazut o poza cu un val facuta in Chile. Baietii erau dezamagiti. Cine-a mai auzit de surfing in Chile? Oricum, si ei planuiesc sa mearga in Peru pentru surfing. Cica in Peru sunt valuri mai potrivite.ZIUA 10. S-a schimbat ora, asa ca a trebuit sa astept o ora in plus la Consulado del Peru. Viza – 30$ – 2 ore. La Bolivia – 30$ – 10 minute. Le-am luat pe-amandoua, am mancat o ciorba de scoici si o friptura cu orez gratinat la un restaurant local, am mai facut un dus la hotel si am plecat spre terminalul de autobuze de unde am luat un collecttivos spre Tacna – Peru.
- collectivos = taxi cu tarif fix, care merge pe o ruta prestabilita, dar care se poate abate de la ea pentru a te lasa unde soliciti, si care opreste cand ii faci cu mana. Foarte convenabil.
- 1$ = 520peso chilieni
- collectivo costa 350 peso
La granita toata lumea era relaxata. Am completat un chestionar despre locurile vizitate in Chile, unde am stat, mancat etc – e vorba de un sondaj de opinie, nu de ceva oficialAm intrat in Peru!Acum sunt in Tacna, in biroul de informatii pentru turisti, iar peste 40 de minute am un autobus spre Arequipa (5,5 ore – 2500 m altitudine). M-am gandit sa dorm in Arequipa deseara. Din pacate nu am mai gasit nici un loc la avionul spre Cuzco asa ca ma asteapta inca 15 ore de autocar.Cuzco este situat la peste 3300 de metri altitudine. Am fost sfatuit sa iau o pastila pentru a nu avea rau de inaltime. Am ales sa nu o iau si sa vad cum ii.
Clar ca nimeni nu vorbeste alta limba decat spaniola asa ca, volens-nolens, o dau pe spaniola. (romano-italo-francezo-spaniola).Dupa Cuzco si Machu Picchu m-am gandit sa merg in Puno – la lacul Titicaca, iar de-acolo sa iau ceva spre La Paz – fie un bus fie o barca. O sa vad la fata locului.
Ma bucur foarte foarte tare ca sunt in Peru si ca merg in Bolivia.Ciao este foarte larg folosit. La fel ca in Romania. Cand intri undeva intalnesti pe cineva si cand pleci. Hola nu se prea foloseste.
In Bolivia
Incredibil, dar am reusit sa ajung in La Paz – Bolivia.[slideshow
Am povestit cu doi peruani care asteptau s ei ceva spre Cuzco si a mai trecut vremea.ZIUA 12. Am ajuns in Cuzco la 2 pm si m-am cazat la Hostel Suecia II aproape de Piazza di Armas. Nu am avut chef sa dorm, desi nu dormisem decat pe apucate prin autobuze, asa ca am iesit in oras sa ma interesez de variantele existente pentru a ajunge la Machu Picchu.Biletul de tren spre Aguas Caliente trebuie cumparat cu o zi inainte. Am mers la gara si… surpriza!
La backpacker’s train, care costa 68$ dus intors nu mai erau locuri, iar singurul tren disponibil, Vistadome II, costa 105$. Adevarul e ca ma asteptam la o cifra de pana la 90$, dar 105$ mi s-a parut mult prea mult pentru 3 ore de mers cu trenul.Alte variante ar fi Inca Trail care presupune sa mergi pe jos 4 zile, sa rezerv un tur printr-o agentie care te duce cu autobuzul pana in gara la Ollantaytambo de unde trenul costa doar 53$ sau sa merg cu un autobuz local pana in Ulubamba, iar din Ulubamba sa iau un maxitaxi pana in Ollantaytambo de unde sa iau trenul. Am optat pentru ultima varianta.M-am plimbat prim Cuzco si am facut o multime de poze. Orasul este locuit continuu de prin secolul XIII, cica…Dupa ce am mancat ceva la un restaurant cu Ana, o peruanca de 18 ani, sora Ceciei – o alta peruanca cu care am povestit, m-am intors la hostel stiind ca dimineata trebuie sa ma trezesc pe la 5:20am.ZIUA 13. 5:20 am. M-am trezit, am lasat rucsacul la camera de bagaje si am luat un taxi spre statia de autobuz de unde, in 5 minute, eram in drum spre Ulubamba. Din nou, am fost singurul strain.In autobuzul cu aproximativ 25 de locuri am fost la un moment dat in jur de 60 de persoane. Mai ceva ca in China. Langa mine s-a asezat o peruanca cu o fetita pe care a alaptat-o de cateva ori intr-o ora si 40 de minute cat a durat calatoria. Aproape toate femeile poarta straie traditionale, parul impletit in doua cozi si palarie.
In satul incasilor
Din Ulubamba am luat un maxi taxi arhiplin pana in Ollantaytambo unde am ajuns la 8 am. Trenul pleca la 9:05 am asa ca am hoinarit prin sat, pe alei de piatra datand de pe vremea incasilor, satul fiind locuit continuu de-atunci incoace.
Pe la 8:40 am luat-o incet spre gara, dar daca tot aveam 25 de minute la dispozitie m-am oprit la un resstaurant unde am luat micul dejun. I-am spus ospataritei ca pot sa stau doar 10 minute asa ca in 10 minute am mancat o omleta cu rosii si cu branza si am plecat.In gara mi-am luat un porumb fiert, cel mai bun pe care l-am mancat in viata mea. Boabele erau imense, translucide si dulci.La 9:05 am luat trenul de 53$ care s-a dovedit a fi o amarata de mocanita.
10:35 – Aguas Caliente sau Village. Ploaie torentiala. Jungla. Vegetatie luxurianta.
Machu Picchu
Am mers la o casa de bilete si mi-am luat biletul de intare la Machu Picchu. Fara reducere e un pic peste 20$. Am avut ISIC cardul asa ca am platit doar jumatate. Tot acolo am intalnit doi italieni, Maurizio si Leonardo, care au calatori prin nordul Americii de Sud – Brazilia, Valea Amazonului, Columbia, Bolivia, Peru… Am plecat impreuna spre statia de autobuz spre Machu Picchu. 8km – 6$. 12$ dus intors. Hotarat lucru! E un lux sa vizitezi Machu Picchu.
Mi-am luat un poncho de plastic pentru a ma proteja de ploaie desi aveam o haina impermeabila la mine. S-a dovedit a fi o decizie mai mult decat inteleapta.11:45 – am intrat! Am urcat. O senzatie incredibila. M-am simtit la fel pe Marele Zid Chinezesc, la piramide sau in alte locuri la fel de incarcate spiritual si istoric. Am descins in Machu Picchu in mijlocul norilor, pe ploaie. Italienii aveau cate o punga cu frunze de coca (care costa cam echivalentul a 10.000 de lei) asa ca am inceput sa mestecam. Efectul dezirabil e ca te face sa uiti de foame, sete, frig. Aveau gust de frunze de ceai verde.
Nimic interesant – parerea mea. Poate doar faptul ca sunt interzise in orice alte parti ale lumii decat in Nordul Americii de Sud.Partea buna in orice jungla este ca ploaia nu dureaza foarte mult asa ca norii si ceata s-au risipit si am putut sa vad satul in toata splendoarea si perfectiune lui.Totusi – eram in jungla, asa ca norii si ceata veneau si dispareau succesiv. Poate nu va vine sa credeti, dar cam in 10-15 secunde se producea o asa schimbare incat nu se mai vedea nimic la 5 metri dupa cateva minute de vizibilitate la cativa kilometri.Nu am angajat nici un ghid asa ca am mers cu italienii pe coclauri si pe carari pe unde nu mergeau grupurile de turisti – in mare majoritate japonezi. Am ajuns astfel la podul Inca – i-am facut poze. Nu il descriu acum. Am batul la pas tot satul avand parte atat de ploi torentiale cat si de soare in cele aproape 4 ore cat am stat acolo.Intorsi in Aguas Caliente, am mai avut o ora la dispozitie inainte de a luat trenul spre Ollantaytambo, ora in care ne-am plimbat printr-un bazar plin cu tot feul de chestii artizanale. Am luat cate ceva. Totul negociabil. Normal!
Pe trenul inapoi spre Cuzco am povestit cu un american – Adam Evans – care venea din Bolivia unde a stat o saptamana la pat dupa o saorma de pui cu salmonela. Tot el mi-a dat si partea din Lonely Planet cu Bolivia – echivalentul aurului pentru mine, fiindca nu aveam informatii despre Bolivia.In Cuzco, pe la 8pm, am mers sa manac ceva la un restaurant inainte de pleca spre autogara. In restaurant, la o alta masa, era un cuplu de americani care m-au invitat la ei la masa asa ca am cinat impreuna cu Noah si cu Abi. Fiind sigur ca voi avea un autobuz spre Puno la 11 pm nu m-am grabit.Dupa cina am mers la hostel, mi-am luat rucsacul si am luat un taxi pana la terminalul de autobuze. Orice taxi, in orice directie, pe orice distanta, are acelasi tarif: 2 soli (1$ = 3.30 soli), deci moca.Am ajuns la terminal pe la 10:15 pm si am avut surpriza sa constat ca urmatorul autocar este la 5 dimineata. Cel de la 11 pm nu mai exista. Deci tipa de la biroul de informatii pentru turisti nu avea informatie actualizata. C’est la vie!
Am mers la vreo doua hosteluri de langa terminal, care nu aveau camere libere, dar la al treilea – numit Hospedaje Terminal, am gasit o camera cu 15 soli. Simpla, imensa si curata. Am dormit. Va urma.