Propolisul, un produs apicol utilizat tot mai des în tratarea multor afecţiuni

Ce este propolisul? Este o substanţă răşinoasă recoltată de albinele lucrătoare, în zilele de vară, cu temperaturi de peste 20 grade celsius.Culoarea propolisului variază de la galben, maro, putând avea chiar şi culoarea neagră. Mirosul este foarte aromat, acesta depinzând de temperatură, sursă, climă, zonă geografică. Mirosul specific este de ceară, miere, vanilie, muguri de plop, pin sau mesteacăn.
Compoziţia chimică constă în: răşină 50-55%, ceară 30-35%, uleiuri eterice 5-10%, polen 5-10%, impurităţi 5-10%. Mai intră în compoziţie în cantităţi mai mici taninuri, balsamuri, flavone, substanţe minerale, fitoncide, fier, cupru, mangan, zinc.Ce fac albinele cu propolisul, de unde este recoltat şi cum îl recoltează?. Cu propolis albinele lustruiesc pereţii stupului şi ai celulelor fagurelui, astupă fisurile şi crăpăturile, lipesc podişoarele şi ramele şi ajută la mumificarea dăunătorilor intraţi la furat în stup şi omorâţi de albine, care nu pot fi evacuaţi din cauza mărimii lor şi care sunt acoperiţi în întregime cu propolis, în acest fel fiind exclusă putrezirea acestora. Deasemenea prin acoperirea cu propolis a interiorului stupului se izolează termic stupul, fiind ferit de frig iarna şi de cald vara.Propolisul este recoltat de către albine din mugurii de arbori şi arbuşti, în principal de la plop, ulm, răşinoase, stejar, tei, castan, paltin. Albinele culegătoare, în special cele bătrâne culeg răşinile din mugurii şi scoarţa arborilor la care adaugă unele secreţii glandulare mandibulare, la care mai adaugă ceară şi polen şi pe care apoi îl transformă în propolis.Culegătoarele cele mai vârstnice din stup, identifică plantele ai căror muguri prezintă secreţii răşinoase. Acestea cu ajutorul mandibulelor, desprind picăturile de răşini de pe arbori şi le introduc în coşuleţele de pe tibiile picioarelor posterioare.Ajunsă în stup este ajutată de albinele debarasatoare, care cu mandibulele smulg firişoarele de răşini din coşuleţe. Uneori predarea propolisului se face chiar pe scândura de zbor.Aria de utilizări a propolisului se lărgeşte an de an. Utilizarea propolisului în prepararea medicamentelor asigură acestui produs o căutare tot mai mare. În urma numeroaselor studii şi cercetări s-a constatat, că are numeroase proprietăţi terapeutice. Se fac tratamente atât interne cât şi externe cu tincturi şi unguente pe bază de propolis, efectele obţinute fiind de multe ori miraculoase. Azi vom enumera numai câteva din tratamentele externe cu propolis astfel:- arsurile uşoare se tratează cu unguent de propolis prin ungerea zonei afectate.
– arsurile mai grave se tratează cu tinctură de propolis însă aceasta produce usturimi puternice, efectele ce se obţin sunt însă nemaipomenite.
– eczemele infecţioase se tratează prin aplicarea de comprese cu tinctură de propolis, care se ţin timp de o oră şi jumătate. Deasemenea se poate folosi şi unguentul de propolis cu gălbenele, acesta se aplică de 2 ori pe zi.
– herpesul poate fi tratat definitiv prin 4 sau 5 tratamente cu tinctură de propolis potrivit unui studiu efectuat în Suedia.Tinctura se aplică prin picurare pe zona cu herpes şi se face de 2 ori pe zi.
– abcesele, furunculele, coşurile şi acneea se tratează în felul următor: se aplică o compresă cu tinctură de propolis pe locul cu probleme, efectele benefice sunt de cele mai multe ori fabuloase, în sensul că după maxim 48 de ore, dispar toate formaţiunile tratate de pe piele.
– ulcerul varicos se tratează foarte bine cu unguent, s-au tinctură de propolis, acesta aplicându-se pe zona afectată. Durata indicată pentru acest tratament este de opt săptămâni.propolis, afectiuni, produs apicol,