Este adevărat că Biserica a construit în ultimii 25 de ani, cât într-un secol, dar aceasta este o reacţie la politica demografică dezastruoasă pe care a instrumentalizat-o comunismul, şi un răspuns legitim la refuzul aceluiaşi regim de a permite construirea de noi lăcaşe de cult în oraşe, scrie Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
Uităm însă foarte uşor că Biserica este instituţia care, prin vechimea ei, precede cu mult apariţia statului modern şi că de-a lungul istoriei ea a deschis oamenilor accesul nu doar la sfinţenie, ci şi la educaţie şi sănătate.
Iar faptul că la ora actuală, în România Biserica oferă imaginea unei instituţii descentralizate, care are o infrastructură mult mai complexă şi mult mai apropiată de om, decât însuşi statul este o realitate pe care nu o putem ocoli…
Este adevărat că Biserica a construit în ultimii 25 de ani, cât într-un secol, dar aceasta este o reacţie la politica demografică dezastruoasă pe care a instrumentalizat-o comunismul, şi un răspuns legitim la refuzul aceluiaşi regim de a permite construirea de noi lăcaşe de cult în oraşe.
Biserica a înţeles să corecteze aceste dezechilibre, nu din dorinţa de a ocupa cu biserici spaţiile publice, ci din nevoia de a le oferi oamenilor, pierduţi în anonimat, spaţii şi locuri care să îi ajută să redescopere sentimentul comunităţii, puternic sugrumat în anii comunismului.
Dacă e un deficit pe care Biserica s-a angajat să îl corecteze prin această impresionantă campanie edilitară, a fost tocmai deficitul de comunitate. Iar spitalul, şcoala, dar şi biserica nu sunt altceva decât spaţii care umanizează o societate, dar care oferă în primul rând oamenilor şansa de a trăi şi de a se manifesta ca o comunitate.
Or aceasta este marea provocare pe care şi statul, dar mai ales Biserica trebuie să şi-o asume solidar.
EDITORIALUL INTEGRAL pe radiorenasterea.ro