Relicva Sfintei Rita, ”SFÂNTA CAZURILOR IMPOSIBILE”, va fi venerată și la Cluj

Moaştele Sfintei Rita vor fi primite joi, 12 iulie 2012, la ora 16.30 în Biserica „Sfânta Fecioară Maria” din Cartierul Grigorescu (B-dul 1 Decembrie 1918), unde vor rămâne până a doua zi la ora 14.00. În perioada 12–13 iulie 2012, relicvariul conţinând un os din încheietura mâinii drepte a Sfintei Rita va fi la Cluj-Napoca, fiind adus, pentru a doua oară, de la Cascia–Italia, unde odihneşte trupul Sfintei, întreg, neafectat de cei peste 500 de ani scurşi de la moartea sa.Pe toată durata prezenţei moaştelor, se va desfăşura un program de rugăciune coordonat de preoţii parohi, pr. Marius Popa şi pr. Iosif Popa. Peste noapte credincioşii vor putea petrece, în biserică, un timp de rugăciune în tăcere.„România este prima ţară care a avut privilegiul de a primi moaştele Sfintei Rita, încă de anul trecut, în Eparhiile greco-catolice din ţară. Anul acesta, la cererea a numeroşi credincioşi, am obţinut din nou relicvariul pentru 45 de zile şi prin acest pelerinaj îndeplinesc făgăduinţa dată Sfintei, de a o face cunoscută «tuturor celor ce sunt în nevoi»” – a explicat pr. Marian Stoicănescu, iniţiatorul şi coordonatorul acestui pelerinaj.Vizita moaştelor Sfintei Rita pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla a început printr-un prim popas la Biserica „Bunavestire” din Bistriţa, în zilele de 6, 7 şi 8 iulie, urmând ca, în 9-10 iulie să se afle la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Valea Secerului-Feldru. Pelerinajul moaştelor a continuat la Dej, de unde urmează să fie aduse la Cluj-Napoca. În 13 iulie relicvariul va porni spre Târgu-Lăpuş, unde va fi primit la biserica cu hramul „Buna Vestire”.Preoţii, împreună cu credincioşi de mai multe confesiuni creştine, mai ales cei aflaţi în nevoi şi necazuri, vor invoca mijlocirea Sfintei care şi-a urmat cu iubire, nu din obligaţie, viaţa ce i-a fost dată, cu toate suferinţele de soţie a unui bărbat violent, apoi de văduvă care şi-a îngropat cei doi copii şi, în final, de călugăriţă, care, acceptând voia lui Dumnezeu, a purtat pe fruntea ei, vreme de 15 ani, rana unui spin din coroana lui Hristos.Datorită minunilor care s-au făcut pentru mulţi credincioşi ce au cerut mijlocirea ei în cazuri disperate, aparent fără speranţă, Sfânta Rita a fost numită: „Sfânta imposibilităților”.SFÂNTA RITA DIN CASCIA (1381 – 1457)Tradiţia spune că anul de naştere al Sfintei Rita este 1381, iar cel al morţii este 1457. Ştim cu certitudine faptul că Rita aparţinea mediului burghez şi că nu îi lipsea educaţia; tradiţia ne vorbeşte despre părinţii ei destul de bătrâni şi despre nişte minuni care ar fi însoţit naşterea micuţei (cel mai celebru şi documentat exemplu este acela al albinelor care se aşează pe gura copilei în faşă, dar fără să o înţepe, ci pentru a depune mierea lor). Vechile cronici vorbesc şi despre copilăria ei petrecută cu o inocenţă şi o pietate deosebite şi cu o dorinţă foarte mare de a se dărui cu totul lui Dumnezeu.Peste ani, rămasă singură, după pierderea soţului şi a celor doi copii, nefericita mamă s-a gândit să se încredinţeze şi pe sine pe deplin lui Dumnezeu şi ceru să intre în mănăstirea augustinelor. Acolo, într-o cămăruţă modestă, Rita a dus o viaţă de penitenţă şi de rugăciune; cronicile sunt foarte sărăcăcioase şi scriu: „a perseverat timp de patruzeci de ani în a-L sluji pe Dumnezeu cu iubire”.Odată, maica stareţă a vrut să pună la încercare ascultarea Ritei şi, pentru mult timp, i-a cerut să ude o plantă uscată care se găsea în grădina sa, iar ea a ascultat-o cu multă bucurie şi răbdare. De atunci planta a rodit din nou.În orice imagine Rita poartă pe frunte semnul misticei sale răni. În cele ce urmează vom reda povestirea acestui miracol.Odată, în Vinerea Sfântă, Rita a ascultat o mişcătoare predică despre patima Domnului Isus. „Întoarsă la mănăstire, se aruncă imediat la picioarele unui crucifix când rugându-se, când meditând cu toată iubirea inimii… Se ruga cu lacrimi abundente, cu rugăciuni fierbinţi şi cu cuvinte arzătoare, care ieşeau din inima sa înflăcărată. Îi ceru lui Isus Hristos să îi ofere harul de a simţi şi încerca în corpul său o durere similară cu cea pe care El a simţit-o din cauza unuia dintre spinii preasfintei sale coroane… şi fu demnă de a fi ascultată, pentru că nu numai că a simţit pe frunte durerea unor spini străpungători, dar i-a şi rămas unul înfipt care a produs o rană care s-a transformat într-o plagă ce i-a rămas tot restul vieţii.” Fenomenul stigmatelor este cu siguranţă miraculos, dar îşi are rădăcina în acelaşi impuls: sufletul şi spiritul sunt în mod mistic rănite de iubirea lui Hristos, suferind într-atât încât această iubire ajunge până la a se experimenta în trup.În timpul ultimelor zile din viaţă aflăm de un alt episod care îmbogăţeşte şi creşte valoarea legendei sale. „Deci i-a plăcut Domnului Dumnezeului nostru să arate semne evidente ale iubirii pe care i-o purta alesei sale mirese. În cea mai aspră iarnă când toate erau acoperite de zăpadă a vizitat-o o rudă bună; la plecare a întrebat-o dacă voia ceva de acasă de la ea. Rita a răspuns spunând că ar dori un trandafir şi două fructe din grădina sa. Surâse femeia, crezând că ea delira din cauza violenţei bolii, şi plecă. Sosită acasă ea a intrat şi de cealaltă parte a grădinii a văzut pe tulpina despuiată a unei plante pline de zăpadă un trandafir foarte frumos, iar în copac două fructe foarte coapte; şi uimită fiind din cauza contradicţiei sezonului şi a acelei clime friguroase, văzând floarea şi fructele le-a cules şi i le-a dus Ritei.”Acesta este episodul care explică tradiţia trandafirilor: oriunde există o biserică dedicată ei, în ziua sărbătorii ei, 22 mai, este o forfotă de credincioşi devotaţi care aduc buchete de trandafiri care sunt binecuvântaţi.Nu a fost doar un miracol simpatic, ci un schimb mistic – pentru mulţi ani Rita a purtat în frunte dureroasa rană a spinului, iar apoi, la sfârşitul pătimirii ei, Hristos i-a dăruit un trandafir.Atunci când Rita a murit („…şi imediat clopotele mănăstirii de la sine au bătut”) ceva s-a întâmplat cu siguranţă cu acel sfânt trup, pentru că a urmat o abundenţă de miracole dăruite celor din jur şi credincioşilor devotaţi. Amintim de parfumul intens care emana (fapt mărturisit în mod repetat până în zilele noastre) şi că acel corp nu a fost niciodată înmormântat şi nici supus coroziunii timpului, ci a fost imediat expus venerării în mănăstire.De atunci un incredibil şi constant flux de pelerini leagă acel mic orăşel din Umbria de lumea întreagă; în Rita o caută cu siguranţă pe Sfânta Imposibilităţilor, în sensul că toate le poate ea care a păţit atâtea şi a iubit aşa de mult.Cei devotaţi o caută pe fata care îl căuta pe Dumnezeu, pe femeia din căsătoria dificilă, pe soţia care şi-a pierdut soţul într-un mod violent, pe mama care nu mai ştie ce să facă pentru a-şi salva fiii, pe văduva capabilă de iertare şi de bunătate, pe femeia consacrată care stă lângă Cruce pentru a primi şi a împărţi acele haruri şi acea salvare.După o biografie publicată pe sit-ul Ordinului carmelitanilor desculţi:
http://www.carmelitanisnagov.ro/ro/portrete-ale-sfintilor/sfanta-rita/