# Rezist. Asta pare, culmea, si sloganul Regimului Dragnea. De ce n-a reusit un miting de 600 000 de oameni sa inlature Guvernul Grindeanu si sa produca o mica schimbare in PSD (marginalizarea echipei Dragnea)? Pentru ca nu doar lupta de inalbire a dosarelor l-a facut mai puternic pe baronul de Teleorman, ci si dorinta pe scara mai larga a membrilor de partid de a-si conserva privilegiile obtinute in urma alegerilor parlamentare. Aceasta e sursa de putere a lui Liviu Dragnea, frica colegilor sai de a pierde beneficiile guvernarii. Dragnea nu are alte parghii de control in PSD.
Cand un partid se instaleaza la putere, ca-i spune PNL, PSD sau UDMR, soldatii sai impart prada de razboi. Unii devin parlamentari, secretari de stat, ministri, altii sefi in serviciile publice deconcentrate ale ministerelor. Prosperitatea e generata apoi pe orizontala, unde se cupleaza la banul public tot felul de „oameni de business” care traiesc din contractele cu statul. Apar oportunitati de job pentru esalonul doi din PSD, prin tot felul de institutii publice. Primarii partidului primesc mai multi bani pentru proiectele locale. Haita e multumita.
Sa ne gandim ca proiectul de buget pentru anul 2017 este configurat pe un cadru macroeconomic cu o valoare a PIB de 815,195 miliarde. Vorbim de foarte, foarte multi bani. Cand un politician se aseaza intr-un fotoliu pufos, fiind platit din acesti bani, apelul strazii la delimitarea de penali devine un zumzet agasant, un cosmar urat. In aceasta cheie cred ca poate fi interpretata solidarizarea partidului cu Liviu Dragnea (exceptiile confirma regula).
Chiar si social democratii „onorabili” se tem ca inlaturarea lui Liviu Dragnea din fruntea PSD si retragerea sprijinului pentru Guvernul Grindeanu ar risca sa proiecteze PSD in afara orbitei puterii. Nu au garantii ca presedintele Klaus Iohannis nu va forta declansarea alegerilor anticipate prin respingerea altor doua nume de premieri PSD, scenariu posibil conform experientei anteriorare, cu Sevil Shhaideh. De aici inclin sa cred si atitudinea de tip kamikaze a partidului.
Parasind sala in care a vorbit presedintele, parlamentarii PSD au transmis un mesaj de forta: Dragnea nu e singur si PSD isi apara guvernul. Dar ce a spus presedintele? Ca PSD poate guverna, dar nu pe ascuns, noaptea, nu in actuala formula, cu echipa Grindeanu-Dragnea, a carui prioritate a fost dosarele penalilor (gratiere/amnistie mascata). Daca stai sa te gandesti la sensul acestei cereri, nu e foarte logica? A tine carma unei tari spre lumea occidentala nu ramane o solicitare de bun simt? Multi dintre cei iesiti in strada se intreaba cate lucruri sa sacrifice aceasta natiune atat de obosita de lupta cu propria clasa politica abuziva pentru linistea unui singur om, Liviu Dragnea? Cat e dispus sa sacrifice PSD pentru el?
PSD pare sa fie captiv unei dorinte/obsesii puternice de conservare cu orice pret a puterii unor oameni care au promovat OUG 13:
– cu riscul de a deveni nefrecventabil pentru partenerii occidentali ai Romaniei, care deja au transmis mesaje dure referitoare la pericolul implementarii unei legislatii benigne pe zona luptei anticoruptie;
– cu riscul de a amplifica retorica ultranationalista si xenofoba (vezi acuzatiile ridicole indreptate impotriva multinationalelor privind implicarea in sustinerea protestelor) si a reduce astfel nivelul investitiilor staine in Romania;
– cu riscul de a crea un clivaj nefast intre Romania asistatilor, a pensionarilor sau a bugetarilor captivi sistemului, deci mai usor de manipulat (exista exceptii notabile), si Romania cetatenilor activi, care genereaza prin munca lor resursele financiare administrate acum de PSD (resurse din care se platesc si pensiile protestatarilor de la Cotroceni) si care, in mod legitim, doresc sa influenteze agenda si politicile publice.
Ignorand vointa celor din urma, PSD intra in conflict cu propriul sau viitor. Noua generatie de activisti, indiferent de varsta, sunt cei care vor sti sa puna lumina telefoanelor pe fata monstrilor politici cu derapaje autocrate si ii vor arunca la lada de gunoi a istoriei, mai devreme sau mai tarziu. Imi amintesc de un slogan de campanie din Bucuresti: “Votul este treaba voastra, Bucurestiul este treaba mea”. El revine in actualitate: „Guvernarea este treaba mea, legile sunt treaba mea. Voi sa faceti ciocul mic patru ani”, pare sa spuna PSD. Ei bine, nu se poate. Romania si guvernarea e si treaba romanilor din strada.
Cum se va termina conflictul PSD cu milioanele de romani care sustin strada, de vreme ce acest guvern a sadit samanta neincrederii la nivel public? Guvernarea pe intuneric si manipularea nu pot fi digerate. Ordonanta 13 a fost abrogata, insa un proiect de lege similar a fost imediat lansat si apoi retras de acelasi ministru al Justitiei lasat sa-si faca in continuare damblalele. Am aflat apoi de la specialisti in drept de articolul neconstitutional din ordonata care abroga OUG 13, care ofera o noua sansa puterii, prin majoritatea parlamentara, de a respinge OUG 14 si de a rezolva in sfarsit problemele penale care n-au lasat guvernul sa doarma in martea fatidica.
Presiunea strazii, initiativa primenirii clasei politice a avut efect in cazul unor politicieni ca Victor Ponta, insa, in fata pericolului, noul lider pesedist pare sa-si fi schimbat codul genetic, s-a imunizat. Demisia nu intra in calcul.
Opozitia PSD fiind extrem de slaba si fragmentata, Klaus Iohannis are posibilitati limitate de a-i determina pe social-democrati sa inlocuiasca Guvernul Grindeanu cu un alt guvern PSD, mai curat, mai uscat. Am explicat de ce.
Din pacate, si referendumul e un glont orb. Sa presupunem ca intrebarea presedintelui la referendum ar putea sa preia noul „punct 8” de la Timisoara: „Sunteti de acord ca persoanele condamnate penal sa nu mai ocupe functii publice?” sau „Sunteti de acord ca Romania sa inaspreasca drastic pedepsele pentru coruptie?”. Sunt genul de intrebari al caror eventuale raspunsuri pozitive ar trebui sa determine o modificare a legislatiei care sa primeneasca clasa politica si sa descurajeze personaje cu gandire infractionala sa mai faca politica. Ar stopa totodata noi initiative legislative precum cele din martea neagra. Problema e, cum observa romanii interesati de viata publica, ca rezultatul unor astfel de referendumuri sunt ignorate de legiuitorii din Romania (exemplu: referendumul pentru reducerea numarului de parlamentari). Nu la fel se pozitioneaza clasa politica cu traditie democratica fata de vointa electoratului (vezi cazul Brexit – se executa, nu se discuta).
Ati vazut, Curtea Constitutionala a respins sesizarile depuse de presedintele CSM si de presedintele Klaus Iohannis cu privire la ordonanta de urgenta 13/2017. Cum interpretam? Ca daca votezi prost sau nu participi la vot, cei care vor prelua puterea vor avea sentimentul ca au primit un cec in alb si ca sunt indreptatiti sa emita orice fel de legi, inclusiv de natura sa intoarca Romania cu fata spre trecut. Curat constitutional?
Si atunci, revin: ce poate face presedintele in afara de a semnaliza de la tribuna parlamentului cu lanterna de la telefon? Daca DNA va incepe urmarirea penala impotriva premierului Grindeanu pentru Ordonanta 13, cu siguranta presedintele il va suspenda, fortand numirea unui alt premier PSD. S-ar putea insa ca si PSD-ALDE strans unite in jurul liderilor cu probleme penale sa pregateasca o contralovitura: suspendarea presedintelui si adoptarea in parlament a legilor gratierii si amnistiei mascate, in dispretul strazii, de care au dovedit ca nu le prea pasa.
Nu este exclus ca in aceste conditii manifestatiile si contramanifestatiile sa degenereze in violente care ar putea deveni greu de gestionat si cu implicatii dramatice pentru saracii de noi, periferia NATO si a Uniunii Europene. Intr-un context geopolitic in fierbere (expansionismul rusesc, Brexit, recrudescenta miscarilor nationalist-xenofobe ale administratiei Trump si ale unor state membre UE), Romania ar fi astfel extrem de vulnerabila.
Existe numeroase voci care spun ca Romania a fost primita prematur in UE si NATO. Unii, mai radicali, ne si vad exclusi, altii se gandesc sa ne taie finantarea. Ce bine pentru Rusia, nu? Putin e interesat sa isi extinda sfera de influenta profitand de demobilizarea administratiei americane in ceea ce priveste rolul NATO si relatia cu UE.
Din pacate, in plan intern, o eventuala capitulare a miscarilor civice ar da imbold unui guvern cu tendinte discretionare, autocrate, interesat de protectia acolitilor sai in fata legii si de conservarea privilegiilor membrilor de partid. Daca rigorile occidentale menite sa intareasca statul de drep nu sunt acceptabila, s-ar putea sa fie mai interesante rigorile rusesti: poporul sa taca, dizidentii si opozitia sa fie pusi la punct. De ce nu ar vira un astfel de regim pesedist spre un est al abuzului de putere si al arbitrarului? Poate scenariul e prea pesimist, insa premisele de la care porneste acest guvern il sustin, da Doamne sa ma insel.
Aceasta incrancenare cu care actualul regim Dragnea infrunta strada produce un stres enorm la toate nivelele. In ciuda atmosferei de carnaval din strada, a pancartelor ghiduse, multi oameni se simt sfidati in cel mai nerusinat mod. Influente negative se resimt deja si la nivel economic/institutional. Multi dintre oamenii din strada au ajuns la suprasaturatie, sunt disperati, furiosi. „Chiar nu contam?”. „Nu”, pare sa raspunda Liviu Dragnea. Si totusi, protestatarii raman pasnici. Totusi dispusi sa lupte pana la capat pentru a pastra ce a castigat cu greu Romania in acesti 27 de ani.
Ce vor in fond romanii frumosi iesiti in strada? Egalitatea in fata legii, demnitari care nu au comis fapte penale, o gestionare responsabila a banului public, o justitie independenta, scoli si spitale la standarde europene, Romania in Shengen, libertatea de a calatori fara vize in toata lumea, o infrastructura moderna etc. O sansa acasa, intr-un cuvant. De ce nu se coalizeaza membrii corecti ai PSD cu strada pentru a atinge exclusiv aceste deziderate si nu unele obscure? E o intrebare care face apel la constiinta social democratilor, la legea morala din fiecare membru PSD si care poate fi o vreme amagita, ignorata, dar nu si suprimata. Aceasta pare singura speranta care ne ramane in definitiv.