Grupul statuar „Şcoala Ardeleană” realizat de Romulus Ladea în fața sediului UBB de pe strada M. Kogălniceanu a fost dat jos de pe soclu, brazii și zona cu iarbă au dispărut, făcând loc dalelor de beton. Se întâmplă la puțin timp după ce statuia lui Iuliu Maniu a fost răsturnată neglijent lângă zidul Bastionului Croitorilor, în timpul lucrărilor de reamenajare a perimetrului.
Fost asistent Universitar la Facultatea de Stiinte Politice din Universitatea Bucuresti, Ion Cosmovici scrie că „nu ai voie, sub niciun motiv, să atingi un astfel de ansamblu de patrimoniu, ci doar să cureţi sau să restaurezi acolo unde e nevoie”. El scrie pe blogul său povestea acestui grup statuar.
O mutilare
„Nu poţi să mergi printre oameni şi biciclete şi să te trezeşti brusc faţă în faţă cu cele trei statui: da, era nevoie de acel soclu, larg şi cuprinzător, care de fapt nu era doar un soclu: era o mică piaţă-monument în sine, care pregătea ca o urcare spirituală întâlnirea cu statuile.
E mai mult: sunt destule statui în Cluj, dar, dacă ne gândim bine, clujenii în ce au mai bun nu sunt reprezentaţi de sabie şi război, ci de cultură şi artă. De fapt, de iubirea pentru cultură. Sunt iubitori de cărţi, în sensul bun, iubitori de litere şi artă, sunt oameni care meditează mereu la ce au citit, şi mai e ceva: sunt oameni cărora le place să împărtăşească ce au citit prietenilor. Cultura la clujenii adevăraţi nu e rece, devine mereu caldă, umană.
Prin urmare, nu degeaba acel soclu-monumental a fost pus în faţa Universitaţii, loc al gândirii, al imaginaţiei curajoase şi al cărţilor. Este un soclu care exprimă modul în care clujenii trăiesc arta sau cultura. Să ne uităm la statuie: Petru Maior stă aşezat, iar ceilalţi sunt în picioare, alături de el.
Aceşti trei oameni de fapt lucrează cu mintea, cu raţiunea, şi totodată împărtăşesc, lor şi altora care îi ascultă, ce au descoperit. Or, de obicei intelectualii primesc o statuie pe care tronează un bust mai mult sau mai puţin pierdut în lumea lui. Aici, avem tot corpul sculptat, cu siluete puternice, de profeţi, totul legat într-o armonie rară: cultură şi împărtăşire. E greu să armonizezi raţiunea şi împărtăşirea în viaţa reală, e şi mai greu în sculptură. Dar tocmai această armonie, spuneam, mi se pare că reprezintă oamenii pe care îi iubim în Cluj.
De aceea, mi se pare că Ladea a construit de fapt o Agora. Iar ceea ce numim „soclu” e aici de fapt o mică piaţetă, pe care urci şi intri în dialog efectiv cu cei trei cărturari, pătrunzi privilegiat în spaţiul lor de dialog. Şi nu ar merge în nici un caz să pui această statuie aşa cum e făcută ea pe un soclu de tip cub, la înălţime. De fapt, singurul soclu potrivit e cel care era acolo…
Și mai mult. Clujul din ultimii ani mi se pare că se epuizează în realizarea de pubele inteligente şi alte lucruri care sunt bune, doar că pe parcurs orașul îşi pierde puţin suflul şi sufletul. „Brandul” Clujului nu e numai despre un oraş curat, ci și despre un oraş al minţilor luminate, care împărtăşesc unii altora idei, în pace şi răgaz, adică exact ce ne transmite statuia celor trei cărturari.
La nivelul cățeilor
Iar dacă primăria doreşte să facă pe străzile din jurul Universităţii un „shared space”, adică un spaţiu pentru oameni şi biciclete, să nu uităm că adevăratul „shared space” e de fapt la nivel de idei, şi acolo e mai degrabă secretul Clujului.
Aşa că, din toate punctele de vedere, atât ca mesaj, cât şi ca localizare, e posibil ca grupul statuar „Școala Ardeleană” să fie statuia care reprezintă cel mai bine sufletul Clujului sau ce ar trebui să fie Clujul în Transilvania și în România. Iar coborârea la nivelul căţeilor de pe stradă a statuii lui Romulus Ladea e cireaşa de pe tortul acestei pierderi a sufletului clujean în treburi cu tufişuri şi trotinete, care nu erau în niciun caz prioritare, până la a sufoca complet esenţialul.
E şi mai mult aici: am sunat prieteni artişti şi sculptori, din Bucureşti şi din Cluj. Erau șocaţi. În Bucureşti, unul dintre ei mi-a răspuns: „Da, grupul statuar al lui Ladea, sigur. E o capodoperă naţională, se studiază la facultate”. Când a auzit ca a fost scoasă de pe soclu şi pusă pe jos, i-a picat telefonul din mână. Toţi au văzut eliminarea soclului echivalentă cu a tăia statuia în două pentru că e prea mare sau prea grea.
Şi am aflat de la aceşti oameni de artă că nicio statuie nu poate fi separată de soclu, adică statuia şi soclul sunt gândite împreună de artist cu o ştiinţă deosebit de complexă. Dar când vorbim de o capodoperă ca cea din faţa UBB, să elimini soclul e o mutilare, care ţine de o crimă culturală şi de patrimoniu. Am mai aflat că în fapt nu ai voie, sub niciun motiv, să atingi un astfel de ansamblu de patrimoniu, ci doar să cureţi sau să restaurezi acolo unde e nevoie”, a mai scris Ion Cosmovici.
Ce spune Boc
Aflat în vizită de lucru pe strada Kogălniceanu, primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a spus că a solicitat proiectantului și constructorului modificarea soluției inițiale din concursul de soluții (la sol) și amplasarea pe SOCLU a Grupului statuar „Școala Ardeleană”.
El a spus că a solicitat ca soluția propusă (cu soclu) să se integreze în spațiul arhitectural și urban existent din perspectiva materialelor utilizate și a dimensiunilor grupului statuar. Soclul original era, însă, parte a operei de artă.
Primăria va planta și arbori în zonă. „În prezent există 136 arbori și vor fi 250 de arbori la finalul proiectului pe toate arterele din proiect”, scrie pe pagina de Facebook a lui Emil Boc. Promisiunea nu aduce brazii înapoi.
Grupul statuar a fost dat jos de pe soclu în cadrul unor lucrări de modernizare a unei părți din zona istorică a orașului (str. Mihail Kogălniceanu și străzile adiacente Universității, Emmanuel de Martonne, axa nord-sud alcătuită din străzile János Bolyai – Hermann Oberth – Kovács Dezsö, Gaál Gábor și Baba Novac).