Șobolanul de apă, o delicatesă în țările asiatice, ignorat în bucătăria românească

BIZAMUL sau șobolanul de apă este , o delicatesă în țările asiatice sau în America, însă este ignorat în bucătăria românească.

Bizamul (Ondrata zibethica) mai este cunoscut şi sub numele de şobolan de apă. Este un animal semiacvatic ce trăieşte pe lângă ape stătătoare, lacuri, orezării, canale de irigaţie unde produce pagube însemnate, prin aceea că sapă galerii în digurile acestora slăbindu-le rezistenţa. Face parte din familia rozătoarelor, este de culoare brun-cafenie-cenuşie.

Este originar din America de Nord, la noi a fost colonizat începând cu anul 1934 in crescătoriile de bizami de la Petreşti-Alba pe râul Sebeş, la Freidorf –Timiş şi la Satu-Mare. Se pare că din aceste crescătorii au evadat câteva exemplare care au început să populeze bălţile şi lacurile ţării. Întâlnind la noi un habitat foarte prielnic şi fiind un animal prolific cu cel puţin trei fătări pe an, au început să se înmulţească extraordinar de mult, încât în anul 1956 existau la noi sute de mii de exemplare.

 O consfătuire ce s-a  ţinut la Maliuc în anul 1956 în Delta Dunării unde s-a stabilit să se i-a măsuri de reducere drastică a efectivelor de bizami. Metodele folosite erau fie prin împuşcare, fie prin săparea şi distrugerea vizuinelor sau prin prinderea lor cu capcane. În urma acestor măsuri efectivele au mai scăzut.

Bizamul trăieşte în vecinătatea râurilor, fluviilor, pâraielor, bălţilor, lacurilor, mlaştinilor, terenurilor inundate, Delta Dunării. Preferă locurile cu vegetaţie acvatică bogată care constituie principala resursă de hrană.  Din vegetaţia subacvatică preferă rogozul, papura, nufărul, stânjenelul de baltă, pipirigul.Consumă cu plăcere şi plante agricole de cultură ca cereale, mazăre verde, trifoi, lucernă, sfeclă, varză, morcovi, cartofi, coceni de porumb, fructe şi seminţe de la diferite specii forestiere.

Îşi sapă o vizuină în malurile apelor, este un animal nocturn, ziua se odihneşte în vizuină. Datorită faptului că incisivii cresc în permanenţă acesta este obligat să roadă mereu ceva. Este un bun înotător ajutându-se cu labele din faţă şi cu coada care în acelaşi timp are rol de cârmă. Nu suportă iernile grele şi nici variaţiile mari de nivel al apelor.

Duşmanii bizamului sunt: pisica sălbatică, jderul, nevăstuica, vulpea, bursucul, nurca, precum şi numeroase păsări răpitoare de noapte şi de zi. Este un animal cu auzul foarte bun, nu acelaşi lucru se poate spune despre văz.

Carnea de bizam se consumă de americani dar şi de chinezi, indieni şi japonezi. La noi în ţară din păcate nu se consumă carnea de bizam. Carnea de bizam este bogată în proteine fiind superioară celei de gâscă, ovine, porcine, găină.

Blana de bizam este la mare căutare astfel din Finlanda anual se valorifică în jur de 250.000 bucăţi, în timp ce în Rusia recolta anuală a ajuns la câteva milioane bucăţi. La noi în ţară valoarea unei blăniţe de bizam era cât  cea a zece piei de porc sau de trei ori mai mare decât cea a pielii de cal. Din aceste blăniţe se confecţionează haine de blană care sunt foarte căutate şi la modă. Blana de bizam este bună tot timpul anului, însă devine remarcabilă la sfârşitul iernii. La noi în ţară nu există un sezon de vânătoare la bizami, deci se poate vâna tot timpul anului.