Ceaiul din flori de soc negru (sambucus nigra), care este cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale curative, este indicat in tratarea gripei şi a răcelilor cronice pentru că înlesneşte transpiraţia. Ceaiul de soc negru are în același timp şi proprietăţi diuretice şi emoliente, fiind recomandat şi in pneumonie, bronşită, tuse uscată, afecţiuni renale, reumatism, poliartrită, constipaţii, gută, afecţiuni oculare, dureri de urechi, sinuzită, conjunctivită, nefrită, pleurezie, catar bronhial, astm, faringită, insuficienţă cardiacă.De asemenea, combate și obezitatea, însă nu încercați să slăbiți doar consumând ceai de soc negru și păstrându-vă obiceiurile alimentare care v-au adus kilogramele în plus și viața sedentară.Ceaiul de coajă de soc este folosit in tratamentul bolilor de inimă şi a reumatismului.Un litru de vin de soc se obţine din 200-250 g scoarţă uscată şi măcinată. Se lasă la macerat 3-4 zile, se bea apoi 150-200 g de trei ori pe zi ca diuretic şi pentru bolile de inimă.Socul creşte in toată ţara prin mărăcinişuri, pe malul râurilor, pe lângă garduri. Este un arbust de 4-5 m inălţime, cu tulpina neregulat ramificată, coaja de culoare cenuşiu- gălbuie. Lujerii viguroşi cu măduva moale albă şi spongioasă. Mugurii sunt opuşi, ovoidali,ascuţiţi, mari.Frunzele ovale – eliptice de 4-12 cm, păroase cu miros greu.Fructele de soc negru conţin: acid acetic, acid citric, ascorbic, tartric, valerianic, glucoză, zaharoză, pectină, tirazină, săruri de potasiu.Florile de soc conţin: ulei eteric, cianură de oxigen, vitamina A, B, C, E, acizi organici şi substanţe tanante.Florile albe, plăcut mirositoare, apar in mai-iunie după infrunzire. Fructele sunt drupe sferice, negre cu 3-5 sânburi turtiţi.
Socul negru poate face viața mai roz
ULTIMELE ȘTIRI