Se pare că Antonescu nu a văzut mult mai departe de propriile orgolii și aroganțe. A dat impresia, în primul rând, că pune între paranteze nu doar interesele propriului electorat, format cu precădere din oameni din clasa de mijloc, și care așteaptau măsuri economice liberale promise în programul de guvernare al USL. În al doilea rând, și-a dezamăgit mulți colegi de partid, care s-au văzut cu saci-n căruță, fiind cooptați în structurile guvernamentale de la centru și din teritoriu.
Acum, pentru un PNL amenințat de disoluție, șansa pare a fi una singură: Klaus Iohannis-președinte, adică un cal troian numai bun dacă liberalii mai puțini credibili mai vor să se aproprie de sferele rarefiate ale puterii. Soluția are sens. Iohannis e pentru mulți omul providențial, neamțul cinstit, harnic, care nu este dispus la compromis, și care are de partea sa lobby-ul german folositor atât PNL, cât și, la o adică, țării. Nu degeaba vor liberalii să adere la Partidul Popular European, care e dominat în bună măsură de nemți. Alăturarea PNL de PPE ar însemna o apropiere și de PDL și PMP, deci încă un pas către unificarea dreptei din România, atât de cerute în perspective alegerilor prezidentiale din noiembrie. Iar Klaus Iohannis pare a fi la aceasta ora singurul candidat pe care toate orgolioasele partide de dreapta l-ar sustine fara rezerve prea mari.
Klaus nu se baga