Spectacol eveniment la Opera Română din Cluj în debutul stagiunii 2013-2014: “Il Trittico”

Stagiunea 2013-2014 debutează la Opera Națională Română din Cluj cu premiera “Il Trittico” (Tripticul) de Giacomo Puccini.Producția, realizată prin contribuția excepțională a dirijorului David Crescenzi (Italia) și regizorului Korcsamos Gyorgy (Ungaria), reunește operele „Il Tabarro” (Mantaua), „Suor Angelica” (Sora Angelica) și „Gianni Schicchi”, într-un spectacol eveniment ce va avea loc duminică, 29 septembrie și vineri, 11 octombrie 2013, de la ora 18.30.Biletele se găsesc la Agenția teatrală din Piața Ștefan cel Mare nr.14 (telefon 0264-592466), deschisă zilnic intre orele 11.00 si 17.00.Distributia:IL TABARRO
(MANTAUA)
Libretul de Giuseppe Adami, dupa piesa „La Hauppelande” de Didier GoldIRINA SĂNDULESCU BĂLAN – Giorgetta
IULIA MERCA – La Frugola
MARIA POP
(invitată de la Filarmonica de Stat Transilvania)
CRISTIAN MOGOŞAN – Luigi
VIOREL SĂPLĂCAN
TONY BARDON – Tinca
FLORIN POP
FLORIN ESTEFAN – Michele
FÜLÖP MARTIN
PETRE BURCĂ – Talpa
SIMFONFI SANDOR
ANDREI ŞOFRON – Un vănzător de canzonette
EVA BAIN, – Midinete
OANA ŞETRIUC,
AURELIA- LIDIA GIURGIU
MARIA FILIP,
IOANA-MARIA DAN,
NAOMI-LIGIA DAN,
LIANA SFÂRLEA,
MARIA GHIRCOIAŞ
FLORIN SAMPELEAN – Un flaşnetar / Moartea
DANIELA MUREŞAN-CHIŞBORA – Doi îndrăgostiţi
TUDOR DEMETER
CELESTIN PANDREA – Hamalii
ALEXANDRU POTOPEA
GELU MOLDOVANSUOR ANGELICA (SORA ANGELICA)
Libretul de Giovacchino ForzanoCARMEN GURBAN – Suor Angelica
EGYED APOLLÓNIA
– invitată de la Opera Maghiară Cluj –
DANIELA TRICU – Suor Genovieffa
CORINA PĂŞTEAN
ANDRADA NAŞ – La Zia Principessa
RAMONA BOLOJAN
LILIANA NECIU – La Badessa
IULIA MERCA – La Suora zelatrice
ANCA ALUAŞ
AMELIA ZEHAN – Suor Osmina
LIGIA DAN – Suor Dolcina
ANCA ALUAŞ – La Suora infermiera
ELENA POTOPEA – Una Sorella cercatrice
ALEXANDRA HORDOAN
HENRIETTA ALMAŞI – Una Sorella cercatrice
MARIA OLTEAN (invitată) – Una Conversa
AURORA PEŞTEANU
LIGIA FĂRCAŞ – La Maestra delle novizie
LIZA KADELNIK
MARIA FILIP – Le Novizie
IOANA-MARIA DAN
OANA ŞETRIUC
HORAŢIU RUŞTI – MoarteaGIANNI SCHICCHI
Libretul de Giovacchino ForzanoPAULA IANCIC (invitată) – Lauretta
LUCIA BULUCZ
ANDREI OPRIŞ – Gherardino
DANIELA CHIŞBORA – Nella
LIANA SFÂRLEA – La Ciesca
LIZA KADELNIK – Zita
MARIA POP
TONY BARDON – Rinuccio
FLORIN POP – Gherardo
OLEG IONESE – Gianni Schicchi
SÁNDOR ÁRPÁD
BOGDAN NISTOR – Marco
GEANI BRADCĂLIN NIŢULESCU – Ser Amantio di Nicolao
ANDREI MITA – Betto di Signa
PETRE BURCĂ – Simone
SIMFONFI SANDOR
CRISTIAN HODREA – Maestro Spinelloccio
FLORIN SÂMPELEAN – Pinellino
VARGA JÁNOS – Guccio
ŞTEFAN ZELEI – Buoso Donati
HORŢIU RUŞTI – MoarteaORCHESTRA ŞI CORUL OPEREI NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ-NAPOCADAVID CRESCENZI – Dirijor
– invitat –
KORCSMÁROS GYORGY – Regia artistică
– invitat –
VALENTIN CODOIU – Scenografie
CORNELIU FELECAN – Dirijor cor
OVIDIU MOLDOVAN – Pregătirea muzicală
LUCIAN DUŞA
ADELA BIHARI
KOLCSÁR PETER
VLAD BACIU, RAFAEL BUTARU – Concert maeştri
SILVIA PAPADOPOULOS – Asistent regia artistică
CRISTINA ALBU – Regizor scenă culise
LIANA OLTEAN, MONICA DENIŢIU – Sufleuri
PRODUCŢIA: ATELIERELE OPEREI NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ-NAPOCA
INGINER ŞEF: FÜLÖP EMERICSpectacolul este interpretat în limba italiană cu titraj în română.PREZENTARE “In acelasi an 1917, Puccini propune formula de triptic gandit asemanator trilogiei cu prolog de Wagner, dar in sens invers. Adica, nu mai multe opere unite printr-un subiect si prezentate in mai multe seri consecutive, ci mai multe opere intr-un act, cu subiecte diferite, prezentate intr-o singura seara.Subiectele sunt desprinse din estetica verista pretandu-se la desfasurari scenice rapide, concentrate, cu maximum de tensiune dramatica, tripticul puccinian constituindu-se ca o noua modalitate de realizare a spectacolului de opera contemporana. In aceasta lucrare Puccini, pastrand principiile afirmate in lucrarile anterioare merge mai departe in directia atingerii celei mai inalte culmi ale expresivitatii melodismului de factura romantica, in cea mai stransa legatura cu textul dramatic verist.Prima dintre operele tripticului, „Il Tabarro” (Mantaua), pe un libret de Giuseppe Adami, dupa piesa „La Hauppelande” de Didier Gold, este o drama sumbra desprinsa din viata trista a muncitorilor si hamalilor de pe cheiurile Senei. Cu o deosebita forta reuseste Puccini sa surprinda complexitatea vietii efective a eroilor sai ─ oameni simpli, dar caractere puternice ─ printr-o muzica sobra, sugestiva si descriptiva.Actiunea concentrata si desfasurarile rapide au impus compozitorului adoptarea unui stil vocal declamatoriu lasand insa loc si unor pagini de un autentic melodism puccinian, de o mare simplitate, dar de o eficacitate maxima. Asa sunt de pilda, duetul Georgetta-Luigi, realizat intr-o expresie mai putin lirica si mai mult disperata si arietta lui Michele ─ adanca in deznadejdea lui dureroasa. Emotionanta prin veridicitatea situatiilor si sinceritatea expresiei, opera s-a inscris ca o realizare de seama a verismului italian.Cea de a doua opera a tripicului, „Suor Angelica” (Sora Angelica) pe un libret de Giovacchino Forzano, dupa o povestire florentina de la sfarsitul secolului al XVII-lea, readuce ideea mortii tragice, de data aceasta nu ca efect al razbunarii, ci ca efect al sacrificiului suprem. O drama lirica sentimentala ce continua pe un plan dramatismul operei anterioare, dar care nu a reusit sa se ridice la un nivel corespunzator, succesul ei fiind destul de modest.Al treilea „act” al tripticului, „Gianni Schicchi”, opera comica pe un libret de acelasi Giovachino Forzano, inspirat de „Cantecul al XXX-lea” din „Infernul” de Dante Alighieri, s-a inscris ca una dintre cele mai inspirate opere comice italiene. Actiunea operei se desfasoara la Florenta, in anul 1299 si surprinde figura mucalitului Gianni Schicchi, intr-una dintre nastrusnicele sale ispravi pentru care a fost aruncat in infern. De un comic molipsitor, in „Gianni Schicchi”, Puccini reinvie opera bufa italiana atat de stralucit reprezentata de Pergolesi, Cimarosa, Rossini si Verdi.Din ea razbate umorul, ironia fina moralizatoare, senzatia placuta de destindere, calitati caracteristice noii opere in care nu imprejurarile sunt descrise si satirizate ci tipurile de caractere, psihologiile personajelor, lacomia si prostia unora ─ in contrast cu iscusinta si inteligenta altora.Opera este dominata de figura lui Gianni Schicchi care, in rolul lui Buoso Donati, capata dimensiunile celor mai de seama personaje comice ale operei italiene. El domina lupta pentru avere data intre rudele lui Buoso, conducand firul actiunii abil si inteligent, astfel incat situatia sa-i fie favorabila, in intentia de a-i ajuta pe cei doi tineri, Rinuccio si Lauretta. Nu este o caricatura muzicala, nu este ironizat ci din contra, el se impune prin simplitate si inteligenta. In jurul sau roiesc celelalte personaje, fiecare manate de interese personale, personaje pe care Puccini le caracterizeaza cu finete si maiestrie.Fara a-si pierde din particularitatile stilistice, Puccini creaza in „Gianni Schicchi” o muzica proaspata, alerta, dinamica, plina de verva si optimism, cu trasaturi contemporane, intr-o tratare vocal-simfonica riguroasa, din care razbate lirismul chiar si din paginile in care burlescul este dominant (de pilda arietta Laurettei, intr-o alcatuire simpla, cu intonatii deduse din cantecul popular, conturandu-i chipul pur si candid, sau duetul Rinuccio-Lauretta din final, un adevarat duet al fericirii). Remarcabile sunt si numerele de ansamblu, grupuri vocale, realizate intr-o stralucita scriitura polifonica si armonica, cu interventii scurte si maiestrit utilizate, exact acolo unde dramaturgia o impune, conferind spectacolului vigoare, vivacitate si accesibilitate.”Maria Cristina Vlasin
(fragment din lucrarea “CREATIA LUI GIACOMO PUCCINI, CULME A GENULUI DE OPERA”)