Avocatul Radu Chiriţă, cadru didactic la Facultatea de Drept a Universitatea ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca, și preşedintele Asociaţiei de studii în dreptul constituţional şi drepturile omului, a ajuns la concluzia că România este un stat polițienesc, după ce a solicitat tuturor instanţelor din ţară să îi comunice numărul solicitărilor de interceptări telefonice din perioada 2010–2015. Potrivit datelor primite, Chiriță a estimat că au fost ascultate circa 300.000 de persoane în decursul a cinci ani.
Am datele de la 173 de judecătorii din cele 176 existente, datele de 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curţi de apel, de la toate instanţele militare şi de la ICCJ. Suficient pentru concluzii. Şi pentru a-i acuza de lipsă de tranparenţă pe cei de la cele 5 instanţe care refuză să dea datele, a scris Chiriță pe blogul personal.
ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una. Una. Probabil că cel vizat o fi fost mort, atfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremă. Noi, la 99,98%. Not bad, măcar i-am spart pe ăştia de peste Prut! Precizez că solicitarea mea nu a vizat interceptările pe legea siguranţei naţionale.
Avem 6 curţi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%. Curţile de Apel din Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Piteşti. Bravo! Aş spune la mai mare, dar nu se poate…
În total sunt 61 de instanţe care au admis tot. Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă. Am un feeling că după ce câştig la instanţă, o să le ia faţa ăstora cei de la Tribunalul Cluj, că îndârjirea cu care refuză publicarea datelor poate fi justificată numai de ruşine.
Singurele instanţe unde se pare că judecătorii chiar examinează astfel de cereri şi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanţele militare (bravo, chiar nu mă aşteptam), Judecătoria Piteşti, Judecătoria sector 5, Curtea de Apel Galaţi pentru a le enumera pe ele care au un număr semnificativ de cereri. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuşi un număr uriaş de cereri admise, peste 5700.
Pe mine m-a şocat şi numărul fantastic de mare de cereri care se adresează Judecătoriilor. Ţinând cont de competenţa acestor instanţe, mă tot întreb pentru ce Dzeu de fapte s-o cerut interceptarea de 2200 de ori la Judecătoria Constanţa sau de 1500 ori la Judecătoria Ploieşti. Dă-o, frate, dracu’ dacă cerem şi primim interceptări pentru furt sau înşelăciune… Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb… Oricum, jumate minim din cititori or intrat pe google să vadă unde e Săveniul.
„Faptul că se solicită e una, faptul că se încuviinţează de instanţe pe bandă rulantă este inacceptabil pentru că indică faptul că judecătorii şi-au uitat prima lor misiune într-un stat de drept, şi anume că trebuie să ne protejeze drepturile. În procedura de interceptare judecătorul a fost pus ca să preîntâmpine abuzul în ascultarea telefoanelor, or ei nu par să îşi facă treaba. E un stat poliţienesc. Statul poliţienesc e cel în care lipseşte controlul judecătoresc, or la noi, teoretic îl avem, dar practic e ca şi cum nu ar fi, pentru că dacă orice se cere se admite pe bandă rulantă e ca şi când nu am avea control judecătoresc şi ajung autorităţile să asculte pe cine vor”, a precizat Chiriţă pentru Mediafax.