Consumul de polen are o influenta benefica asupra functiilior digestive si intestinale, reda pofta de mincare, contribuie la combaterea nevrozelor si depresiilor, neurasteniei, afectiunilor prostatei si diabetului, reda in unele cazuri virilitatea celor care au pierdut-o.Polenul este o pulbere fina in general de culoare galben-aurie-maronie sau de alta culoare, care se gaseste pe anterele florilor. Albinele culegatoare recolteaza polenul de la plantele nectaro-polenifere. Ele il umezesc cu nectarul din gusa si cu saliva dupa care il aduna in cosuletele piciorelor posterioare unde il compacteaza, dupa care viziteaza alte flori iar in zbor continua sa sporeasca gramajoarele de polen, periindu-si de pe perisorii corpului polenul in panerele de polen (un fel de cosulete aflate pe picioarele albinei), dupa care il depoziteaza in celulele fagurilor din stup, sub forma de păstura care constituie hrana necesara a familiei de albine si a puietului.Pentru a aduna doua ghemotoace de polen, la o singura iesire din stup albina trebuie sa viziteze 100-180 de flori. Greutatea ghemotoacelor este de 12-22 miligrame. In ele se gasesc peste 2,5-3 milioane grauncioare de polen. Pentru a aduna un kilogram de polen, albinele trebuie sa execute peste 60.000-70.000 de zboruri.Necesarul anual pentru o familie de albine de putere medie este de 25-35 kg. Cantitatea de polen care se poate recolta de la o familie de albine variaza intre 2-5 kg, insa uneori apicultorii cu familii puternice recolteaza chiar si 10-15 kg.Apicultorul colecteaza polenul cu ajutorul colectoarelor de polen care sunt de mai multe feluri: colectoare de urdinis, colectoare de podişor, colectore pentru fundul stupului.Recoltarea polenului din colectoare se face prin golirea periodica a sertaraselor cu care este dotat fiecare colector.Dupa recoltare, polenul trebuie uscat. Pentru aceasta se folosesc uscatoare electrice sau solare de diferite tipuri. Dupa uscare, polenul se pune in saci de plastic legati foarte strans. Altfel, in contact cu aerul, polenul se umezeste si se altereaza.Polenul contine peste 20 de aminoacizi. S-a constatat ca din 100 grame de polen se obtin aminoacizi citi se gasesc in 7 oua sau intr-o jumatate de kilogram de carne de vita, iar 30 de grame de polen acopera pe zi necesarul de aminoacizi pentru o persoana adulta.In polen se gasesc urmatoarele substante minerale: potasiu, magneziu, fier, calciu, siliciu, fosfor, precum si o gama larga de vitamine.Calitatile polenului s-au descoperit intamplator, in urma unui studiu statistic efectuat in anul 1946 de catre prof. acad. N.Titin, din URSS, care a observat ca intr-un sat majoritatea oamenilor depaseau varsta de 100 de ani si ca acesti oameni detineau familii de albine si consumau cu regularitate polen.Cantitatea ideala pentru tratament este de 6 lingurite pe zi, luate in trei doze a cite doua lingurite.Polenul are urmatoarele insusiri terapeutice:
- favorizeaza circulatia sangelui
- descongestioneaza ficatul si prostata
- este tonic si calmant
- are o actiune favorabila asupra miocardului fiind si un fortificant general
- protejeaza organismul iimpotriva hemoragiilor
- intareste contractiile inimii si regleaza ritmul, fiind indicat si in palpitatii
- este usor afrodisiac