Dacă ajungeți în Baia Mare și aveți o zi la dispoziție pentru a ieși în natură, vă putem recomanda două trasee minunate. Unul ar fi Vârful Mogoșa (1246 m) iar celălalt până la Creasta Cocoșului. Pe drum veți întâlni și Poiana Boului. În zonă, s-ar găsi Fântâna cu Galbeni a lui Pintea Viteazul. În folclor, se spune că peştera în care şi-au îngropat aceştia comorile, se deschide o singură dată pe an, în noaptea de Înviere.
Băimărenii au teribil noroc cu pârtiile de schi și traseele montane de la Șuior și Mogoșa, aflate la aproximativ 20 de km de oraș. Accesul spre Mogosa se face pe DN 18, pe traseul Baia Mare – Sighetu Marmatiei. După km 18, se face dreapta spre Cabana Mogosa. Până la ultima pârtie se poate ajunge doar cu 4X4, dacă mergeți cu mașina. Altfel, aveți la dispoziție și telescaunul sau mersul pe jos.
Pe Mogoșa
Pentru a urca până pe vârful Mogoşa, la 1246 m altitudine, se poate merge pe pârtie în sus. Pârtia e foarte abruptă, are undeva la 31 de grade. Am mers lejer, am ajuns într-o oră. Cu cât urcam mai mult, cu atât se deschidea o panoramă mai spectaculoasă, mai ales că am prins o superbă zi de primăvară, fără ceață. Efortul ne este însă răsplătit: Munții Gutâi se văd în toată spledoarea lor de pe vârful Mogoșa. La fel Lacul artificial Bodi, de la poalele versantului, amenajat în secolul 18 pentru alimentarea şteampurilor aurifere de la Baia Sprie. Azi e un popular loc de scaldă şi de pescuit crap, caras, biban, ştiucă dar şi raci. Se vede până spre Borșa și dincolo de graniță, în Ucraina, unde vârfurile Carpaților sunt înzăpezite. Baia Mare este la picioarele noastre, cu furnalul ei devenit brand.
Vârful Mogoşa este și un foarte căutat loc de zbor cu parapanta dar și un reper pentru bicicliști. La coborâre, am luat masa pe terasa restaurantului. Apoi, am pornit spre Creasta Cocoșului. Drumul duce prin curtea unei foste exploatări miniere (Suior), iar când ajungem în Poiana Boului oprim și continuăm pe jos.
Poiana Boului
Poiana Boului are o piatră celebră, inscripţionată cu textul „Renov 1803”, legat de refacerea „Drumului Măriuţii”, (adică al împărătesei Mariei Tereza), pe unde poştalioanele imperiale traversau masivul Gutâi încă în secolul XVIII, legând Maramureşul de Buda şi Viena (drum înierbat azi, dar vizibil pe alocuri). Tot aici se găseşte Fântâna cu Galbeni, izvor al cărui nume este datorat legendelor cu haiducii lui Pintea Viteazul. În folclor, se spune că peştera în care şi-au îngropat aceştia comorile, se deschide o singură dată pe an, în noaptea de Înviere. Masa Domnilor, loc străvechi de picnic, se află în apropiere. Se povesteşte că în trecut, nobilii (domnii) care călătoreau în zonă cu poştalionul, foloseau acest tăpşan ca loc de servire a mesei.
Săritura lui Pintea
Continuăm drumul până la „Săritura lui Pintea”. În stânga noastră, se cască un foarte mare hău, iar panorama este superbă.
Iată și o povestioară populară despre Pintea: „Pintea a fost un viteaz mare. El a avut un cal năzdrăvan. Apoi, oamenii împăratului o vrut să-l prindă. El o stat călare pe cal, sus, pe Piatra Gutâiului. Calul o stat într-un picior de dînapoi, că ș-amu se vede în piatră urma piciorului unde o stat calu. Apoi, odată o zburat calu de pă Gutâi, cu Pintea călare, colo, pă Vârfu-Pchietrii de cătă Șugătag; de-aiciuca, ca gându o zburat pă Piatra Săpânții. C-apoi viteaz ca acela n-o fost altu-nime.” (Dumitru Lupu Feier, 72 ani, Giulești, 1924; cf. T. Papahagi, 1925).
Creasta Cocoșului
Drumul continuă apoi spre Creasta Cocoşului, o rezervaţie naturală care se întinde pe 50 de hectare, care protejează un rest de crater vulcanic, vechi de 9 milioane de ani. Sus se află un punct excepţional de belvedere, iar alpiniştii dispun de trasee de căţărare, pe pereţi cu verticale de până la 150 m. Ne uităm la ceas și la munte. Se face cam târziu, așa că lăsăm pe altădată plăcerea de a urca pe Creasta Cocoșului. Nu e grabă, muntele rămâne tot acolo.