De o vreme încoace, Fiscul colectează cu voioșie și perseverență contribuția pentru sănătate de pe urma fiecărei categorii de venit obținut de contribuabilul mic, mijlociu și de un metru 90. Primești dobândă de pe urma unor economii, fiscul așteaptă cu mâna întinsă să-i plătești 5,5 la sută pentru sănătate. Ai venituri din chirii, i-ați gândul de la 5,5 la sută, e partea fiscului. Ești antreprenor și obții venituri din dividende, dă-i și Cezarului ce-i al Cezarului. Ești angajat? 5,5 la sută merge la sănătate. Ești toate la un loc? Cu atât mai bine. Și nu uita de impozitul pe venit de 16 la sută.
Dată fiind goana după CASS, ai spune că sănătatea cetățeanului e scopul suprem al existenței ANAF pe lume. Tusea și junghiul sunt în atenția inspectorilor fiscali. Ne-am putea imagina că orice strănut, orice bubă apărută pe pielea contribuabililor, bagă Fiscul în sperieți și că somațiile pentru plata CASS, ajunse chiar și la copiii care au câștigat bani din dobânzile pe alocații, sunt expresia grijii părintești a ANAF față de binele general. Se va ajunge în cele din urmă ca la încadrarea în serviciu, inspectorii Fiscului să rostească obligatoriu jurământul lui Hipocrate, iar uniforma lor distinctivă să fie un halat alb, cu stetoscop.
Dar unde se duc când se duc banii colectați de fisc sub formă de CASS? Merg ei toți către spitale, către cabinetele medicilor de familie? Finanțează programele naționale, asigură o medicamentație la zi pentru bolnavii cronici? Categoric, nu! Nu integral. Fondurile colectate de Fisc nu se varsă în bugetul sănătății, conform unui contract mutual între mine și Fisc, ci în bugetul general. De aici, doar o parte merg spre sănătate, în vreme ce restul finanțează orice altceva, inclusiv baroni locali sau băieți deștepți care fac afaceri cu statul. În acest fel, contractul mutual dintre mine și stat este nul.
Citesc pe BuzzNews.ro de un alt abuz față de cei care îndrăznesc să aibă alte venituri decât cele din salarii: indiferent de cuantumul câştigului, CASS se calculează la o bază lunară care nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară.
De exemplu, pentru 2012, datoria cu titlu de CASS este de 462 lei, pentru că CAS de 5,5% se aplică la salariul minim de la acea dată, de 700 lei lunar, adică 8.400 lei anual.
O altă mare problemă ține de discriminarea la care îi supune statul pe cetățeni. Sumele plătite sub formă de CASS diferă foarte mult de la un cetățean la altul, în vreme ce serviciile sunt egale pentru toți. Adică un contribuabil care are mai multe venituri și plătește sume seminificative la sănătate primește aceleași servicii la spital ca și un cetățean care a plătit de 10 ori mai puțin. Deci, când vine vorba de taxat, e haiducie (nici măcar capitalism), iar când vorbim de beneficii, e cel mai deșănțat comunism pe care vi-l puteți imagina. Trecând peste egalitatea asta tâmpă, mai bine vă fac o urare de început de an: “Decât bolnavi și săraci, mai bine să fiți bogați și sănătoși!”, “La anu’ și la mulți ani!”