Marian Petruţa este un clujean care de mai bine de 10 ani locuieşte în Statele Unite ale Americii, in prezent aflandu-se la Chicago. A plecat acolo pentru a studia, însă i-a plăcut atât de mult încât s-a hotărât să rămână definitiv în State. Deşi îi este dor de familie şi de prieteni, clujeanul spune că nu s-ar întoarce încă acasă.De Crăciun, românii din America sărbătoresc cu bucate tradiţionale româneşti, însă au adoptat şi o parte din obiceiurile americanilor.”În America atmosfera sărbătorilor de iarna începe odată cu Thanksgivingul- Sărbătoarea recunoştinţei- care are loc la sfârşitul luni noiembrie; acea, tradiţională sărbătoare de mulţumire adusa lui Dumnezeu, pentru prosperitatea din anul care se încheie, binecunoscută mai ales prin sacrificarea curcanului. După Thanksgiving în prima Vinere, denumită „Black Friday” sau „Vinerea Neagră”, se declanşează sezonul cumpărăturilor de Crăciun. Astfel se intră în luna decembrie, o lună cunoscută la fel ca şi în România ca fiind una a cadourilor şi a cumpărăturilor. Odată declanşat sezonul de iarnă, magazinele, străzile şi casele oamenilor, de la Atlantic până la Pacific, se îmbracă în haine de sărbătoare, fiecare decorând cât mai ingenios vitrinele, ferestrele şi copacii, cu lumini şi beculeţe viu colorate, americanii făcând din aceasta un adevărat ritual, cheltuind de la câteva zeci sau sute, până la mii de dolari pentru a-şi împodobi casele şi împrejurimile. Începând din primele zile ale luni decembrie posturile de radio sunt nelipsite şi ele de binecunoscutele colinzile ale căror versuri au ajuns chiar şi pe buzele copiilor din România ca să amintesc doar „Jingle Bell” sau „Silent Night”, explică Marian Petruţa.Clujeanul povesteşte că „marile metropole pulsează în această măreaţă sărbătoare, străzile forfotind de oameni, iar colinzile putând fi auzite la fiecare colţ de stradă. New York-ul de exemplu, una din marile şi faimoase metropole de pe coasta de est a continentului, sărbătoreşte şi el Crăciunul între imensele sale clădiri ale căror vârfuri parcă ating norii, Rockefeller Center fiind timp de o lună inima oraşului, patinoarul şi impunatorul brad de Crăciun aducând an de an, din 1933, milioane de vizitatori. Aleea care duce spre pomul de Crăciun din centrul Rockefeller este ocupată de statuiete de îngeraşi cu trompete, iar zăpada care acoperă brazi din împrejur creează o atmosferă de basm, în special după lăsarea serii, când beculeţele viu colorate împânzesc oraşul, iar sutele de vizitatori se înghesuie să-şi facă poze”.Şi românii din America taie porculPotrivit lui Marian Petruţa, în America sărbătoarea Crăciunului culminează în seara de ajun când familiile şi prieteni se adună fiecare pe la casele lor, iar muntele de cadouri adunate în decursul lunii şi puse sub brad, sunt desfăcute spre deliciul celor mici, dar şi a celor mari.”Comunităţile de români care trăiesc în Statele Unite s-au adaptat şi ele la aceste tradiţii autohtone, însă în multe zone unde numărul românilor este foarte mare, precum oraşe ca New York, Chicago, Detroit, Los Angeles, Seattle, doar ca să amintesc câteva din marile metropole populate de românii, aceştia au mai păstrat din tradiţiile noastre româneşti, iar sărbătoarea Crăciunului are o semnificaţie mai aparte. La Chicago, am întâlnit români care chiar daca au părăsit de mult plaiurile mioritice înca mai practica tradiţională sacrificare a porcului de Crăciun. Pentru că majoritatea lor trăiesc în oraşul Chicago sau suburbiile acestuia şi lucrează în diferite domenii, în special cel al construcţiilor, acestia nu se ocupă cu creşterea patrupedelor, însă acesta nu este un impediment pentru a nu avea tradiţionalele produse de porc pe masa de Crăciun. Metoda folosită este simplă, o scurtă călătorie în statele vecine Wisconsin sau Indiana la o fermă de porci, unde aceştia cumpără animalele pe care le sacrifică şi le transformă în gustoase produse româneşti: cârnaţi, jumări, caltaboşi, slănina sau mititei. Tradiţia nu este însă foarte răspândită deoarece multe din aceste produse se găsesc din abundenţă în magazinele cu specific european, în special cele poloneze, dar şi româneşti, practica fiind mai mult una de domeniul sentimental”, povesteşte clujeanul”Tot la Chicago, numărul bisericilor româneşti nici macar nu mai încap pe degetele de la mâini, şi cu toate acestea în momentul în care întri în multe din ele şi vezi impresionantul număr de români ai impresia că nu te mai afli în America, ci într-o mică Românie”, explică Marian Petruţa.În America biserica reprezintă locul unde oameni se adună nu doar pentru a se închina şi a aduce mulţumire lui Dumnezeu, ci şi pentru a se cunoaşte între ei, a discuta despre problemele pe care le au, proiectele comunitare pe care doresc să le deruleze, cât si multe alte lucruri de interes comun. Biserica este de fapt instituţia care ţine pe oameni uniţi, este acel nucleu în jurul căreia se formează comunităţile mari de români. Sărbătoarea Crăciunul mai este si un prilej de bucurie şi întâlnire între români, dar şi de a păstra o altă tradiţie, aceea de a colinda atât în biserică, frumoasele colindele româneşti, cât şi de a merge cu colindul pe la casele românilor din zona, lucru practicat în principal de tineri.Sarmale, cozonac şi vin, pe mesele românilor din SUAChiar dacă se află la mii de kilometrii depăratre, şi românii din Statele Unite ale Americii pun pe masa de Crăciun sarmale, cozonac, vinuri româneşti şi alte mâncăruri tradiţionale, cu toate că în restul anului consumă mâncare americană.
Craciun-SUA2
„Mâncărurile românesti sunt aici în America aşa cum am mai spus la mare cinste, nelipsitele sarmale, cozonacul şi chiar vinul alb sau roşu românesc fiind pe mesele majorităţi romanilor, înlocuind astfel mancarurile americane, pe care românii le manăncă în restul anului, de cele mai multe ori din lipsa de timp prin restaurante, facand intr-un fel mai usoară viaţa soţiilor care nu mai stau tot timpul la bucătărie, decât poate de sărbători. În toată această perioadă comunităţile româneşti sunt nelipsite de astfel de evenimente care sărbătoresc naşterea Domnului. Sunt însă şi zone unde datorită faptului că distanţele sunt foarte mari şi nu există o comunitate sau o biserică românească în apropiere, sărbătoarea Craciunului are loc în familie sau pe la familiile prietenilor americani”, a adăugat Petruţa.Sărbătorile de iarnă se termină la fel de brusc după cum au şi început, mult mai rapid însa decât se întâmplă în România sau în alte ţări europene, unde de obicei Anul Nou este o mare sărbătoare, lumea având cel puţin două sau chiar trei zile libere. Cu siguranta cel mai popular oras American la cumpana dintre ani este New York-ul, care în această ultima zi a anului este în centrul atenţiei mondiale, datorită celebrări publice a treceri în noul an, chiar în centrul oraşului, în Time Square, unde are loc faimoasa coborârea a globului, marcând astfel sfârşitul şi începutul unui nou an. Revelionul însă aşa cum îl ştim noi în Europa aici nu prea există, lumea sărbătorind mai puţin aceasta trecere în noul an poate şi din cauza că mulţi deja încep să lucreze chiar din prima zi a anului, dovedind poate încă o dată că secretul reuşitei în noul an aici în America este prin muncă, multă muncă.
Reporter: Când aţi plecat în SUA şi cum?Marian Petruţa: Am venit prima data prin 1998 pe perioada verii cu un program pentru studenti, la vremea respectiva fiind student la Universitatea Tehnica din Cluj. Am revenit de cateva ori, si dupa ce mi-am dat licenta la Cluj m-am reintors in America, la un schimb de experienta, facand un „internship” la o companie americana. Dupa terminarea acelui program de „training” m-am inscris la scoala, pentru a studiat „business”, indeplinindu-mi astfel un vis mai vechi de a fi student in America.În primul an cand am venit aici, am petrecut 2 zile la Columbia University in New York si am ramas impresionat de ce vazusem acolo. Mi-a ramas si acum in minte faptul ca aveau pe hol, la intrare, calculatoare conectate la internet cu acces gratuit si nelimitat. La noi in Romania abia aparuse internetul si la facultate aveam un laborator in care aveam acces o jumatate de ora parca pe saptamana, iar viteza la internet era oribila.Marian.PetrutaRep: Ce v-a determinat să faceţi această alegere?M.P.: Atitudinea oamenilor din Romania, coruptia, lipsa d eperspectiva. In perioada respectiva nu se intampla mare lucru prin Romania, mai ales pentru un proaspat absolvent, sansele de a gasi un loc de munca erau slabe. Vazand ca se poate si altceva am zis de ce nu. America imi oferea foarte multa libertate, optiunea de gasi usor de munca fara sa fiu nevoit sa dau spaga cuiva, eram liber si independent. Daca Romania m-a ajutat sa ma formez ca om si educatie, pot spune ca America m-a slefuit.Rep: Care au fost primele lucruri pe care le-aţi făcut odată ajuns acolo?M.P.: Primul lucru cand am venit aici a fost sa gasesc cazare. Imi amintesc ca abia sosisem si dormeam la un hotel primele zile. In cea de-a doua seara am inundat din gresala camera de hotel si ne-au data afara pe mine si pe un prieten, fost coleg de facultate. Nu mai aveam nici un ban, ca platisem deja hotelul in avans, iar timp de o saptamana am dormit jos pe o saltea subtire, in mijlocul casei, la niste colegi de munca. Ne trezeam dimineata mai obositi decat ne culcam, intepeniti si cu dureri de spate. Dupa o saptamana insa am luat primii bani si ne-am mutat in alta parte.Rep: Care sunt diferentele majore între traiul în Romania şi viata în America?M.P.: Acum 10 ani diferentele intre Romania si America erau mult mai mari. Intre timp s-au mai schimbat lucrurile in tara, dar diferentele sunt inca mari si acum, mai ales in ceea ce priveste atitudinea, comportamentul si caracterul oamenilor. Coruptia este inca la ea acasa in Romania. Fenomenul coruptiei la orice nivel, pare ceva normal si la ordinea zilei in tara. Fenomenul acesta l-am observat ca este similar si in alte tari europene vecine noua, precum Bulgaria, Polonia, Rusia, lucru aflat din discutiile pe care le-am purtat cu oameni din aceste tari. Daca de exemplu aici este de neconceput sa copiezi la scoala, un astfel de comportament fiind extrem de aspru pedepsit, in tarile amintite mai sus, am aflat de la fosti colegi bulgari sau polonezi, ca fenomenul era si la ei unul obisnuit si normal.Aici in general oamenii nu sunt aroganti, nu vorbesc sau nu te trateaza de sus, nu se comporta cu tine altfel doar pentru ca esti imbracat mai prost. Oamenii iti zambesc, sunt in principal foarte amabili.Chiar dacă aici sistemul este unul standardizat, şi amabilitatea cu care ţi se vorbeşte la telefon, ţi se zâmbeşte la un ghişeu sau ţi se mulţumeşte în general urmează un şablon bine stabilit, în care politeţea, amabilitatea şi răbdarea sunt la loc de cinste, iar uneori totul pare fals şi prefăcut, am ajuns să prefer totuşi acest sistem american versus celui românesc. Cu timpul am realizat că americanii sunt amabili sau îţi zâmbesc nu aşa cum cred unii doar din obligaţie , pentru că la urma urmei dacă la locul de muncă îi obligă poate conduita profesională, pe stradă sau în altă parte nu îi mai obligă nimeni să o facă atunci când îi întâlneşti sau când îi întrebi ceva. O fac pur şi simplu pentru că aşa sunt obişnuiţi şi educaţi. A zâmbi şi a fi amabil cred că face parte din codul universal al bunelor maniere. La fel cum nici pe români nu îi obligă nimeni să fie nepoliticoşi nu văd cine i-ar obliga pe americanii să fie politicoşi, altceva decât legea bunului simţ. La urma urmei eu personal prefer zâmbetul aşa zis prefăcut al americanului care îmi mulţumeşte de 10 ori sau îşi cere scuze, facându-mă să mă simt bine şi să uit de problema pe care am avut-o, în schimbul privirii încruntate şi caracterului arogant românesc, sau cel al funcţionarului care te întreabă răstit „ce mai doriţi ?!” care te face să nu îţi mai doreşti nimic .O vorba a unui simplu pescar american, care mi-a placut mult, spunea ca „in viaţă sunt două lucruri care nu te costă foarte mult să le faci dar care sunt de mare preţ şi folos : să ai hainele curate şi să fi politicos.”În Romania, eu cred că, de vină sunt cei 22 ani scurşi de la Revoluţie în care libertatea şi democraţia prost înteleasă i-au făcut pe oameni să creada că pot face orice, oriunde şi oricum. Unde mai punem faptul ca mass media romaneasca are partea ei de vina, pentru ca a promovat si inca promoveaza din greu nonvalorile, facand vedete peste noapte, analfabeti si persoane certate cu legea.Imi amintesc ca am facut niste interviuri acum vreo 2 ani cu cativa primari, printre care cel din Juneau capitala statului Alaska, si cel din Springfield, Illinois. I-am contactat cred prin email si mi-au raspuns imediat, si la cateva zile m-au sunat ei personal la telefon si am facut interviul. Nu a fost nevoie de secretara, intermedieri si tot felul de ifose sau complicatii. Erau oamenii normali, extrem de amabili, cu picioarele pe pamant, care stiu sa se coboare la nivelul fiecarei persoane, si carora functiile nu le-a luat mintile.Nu de putine ori mi-a fost mirarea sa port discutii cu oameni care pareau atat de simpli si de relaxati ca n-ai fi banuit niciodata ca sunt multi milionari in dolari. Iar exemplele similare am foarte multe.Rep: V-aţi mai întoarce în ţara?M.P.: Momentan, nu. Poate pe viitor.Rep: De câte ori veniţi în ţară pe an?M.P.: Nu am mai fost de ceva ani buni, a venit insa mama in vizita.Rep: De ce va este cel mai dor din Romania?M.P.: Cred ca in primul rand de familie, de prieteni, de buncii care intre timp nu mai sunt, de locurile in care am crescut si am copilarit pe valea Somesului Rece; dar si de primaverile petrecute prin parcul central din Cluj, elev fiind la Liceul Economic din vecinatate, si alte locuri frumoase din oras.Rep: Există o comunitate a românilor în Chicago? Cum funcţionează aceasta, ce activităţi organizati?M.P.: Comunitatea romaneasca de aici din zona metropolitana Chicago este una dintre cele mai mari si mai active din America. Se estimeaza ca sunt cam peste 150,000 de romani in zona Chicago. Este greu sa fie contabilizati toti pentru ca sunt raspanditi prin toate partile. In plus unii sunt deja la a doua sau la a treia generatie. Sunt americani cu origini romanesti. Unii tin legatura cu comunitatea, altii nu. Exista peste zece biserici romanesti de diferite confesiuni. Bisericile sunt cele in jurul carora se formeaza comunitatile. Acolo se intalnesc nu doar pentru a se ruga lui Dumnezeu, ci si pentru a se cunoaste intre ei, a discuta afaceri, a organiza evenimente si diferite proiecte comunitare.Unii au rupt legatura cu ceilalti romani fiind asimilati in societatea si cultura americana. Copii care s-au nascut aici, marea majoritate, nu prea mai au tangenta cu Romania decatd aca mai au rude si merg in vacanta pe acolo, dar in rest, poate doar mersul la biserica si faptulc a mai vorbesc acasa romaneste ii face sa mai aibe ceva legat de tara. Acum depinde foarte mult de parinti, pentru ca ei sunt cei care-i educa si le insufla dragostea de limba si de tara. Am cunoscut copii care s-au nascut aici dar care scriu si vorbesc excelent romaneste. Am intalnit insa si din cealalta categorie. Tot aici in suburbia orasului Chicago, exista si o scoala romaneasca privata. De fapt cred ca este singura scoala de aces fel din America, care ofera copiilor oportunitatea de a invata in romana si-n engleza incepand de la gradinita pana la clasa a 12-a. Mai exista scolile duminicale de la biserici, dar acolo este altceva. Cu alte cuvinte exista o scoala generala si liceu in care se invata romaneste. Institutia este acreditata, foarte multi din absolventii ei urmand ulterior facultati de prestigiu din America sau chiar Romania. Cunosc cativa elevi care dupa absolvire au mers sa studieze medicina in Romania.Comunitatea fiind foarte mare se organizeaza in mod frecvent tot felul de concerte si festivaluri cu artisti locali sau adusi din Romania, in special de muzica populara dar si usoara. Pentru ca suntem in perioada sarbatorilor de iarna, suntem in toiul concertelor de colinzi, fiecare biserica romaneasca in aceasta perioada organizeaza concerte foarte frumoase de colinzi.Rep: Cum ati fost primit ca si roman de catre americani?M.P.: America este o tara cu foarte multi imigranti, asa ca nu prea se face o mare deosebire ca esti dintr-o tara sau alta. Acum depinde si de zona in care locuiesti, pentru ca una este sa locuiesti intr-o metropola precum Chicago, cu oameni de toate natiile, sau alta este intr-o zona mai putin populata cu imigranti. In principal americanii, cel putin cei pe care i-am intalnit eu, sunt foarte amabili si deschisi in a afla despre tara si cultura din care vi, mai ales daca au avut contacte mai putine cu imigranti. Nu intamplator se poate spune ca fiecare dintre noi suntem cei mai buni ambasadori, pentru ca noi stabilim contactul direct cu americanii. Niciodata n-am ezitat sa le povestesc despre cultura si traditiile romanesti, si nu mi-a fost niciodata rusine sa spun ca sunt roman.Intrebarile sunt foarte generale si cred ca si raspunsurile mele sunt la fel, chiar daca pe alocuri am incercat sa intru si in detalii. A povesti despre viata de aici, ia ore intregi, trebuie sa particularizezi si sa pui intrebari specifice ca altfel este greu sa vorbesti la modul general. Fiecare are experienta lui in functie de zona in care locuieste si contactele pe care le are. Multi romanii traiesc aici ca si in Romania, doar ca locuiesc in America. Cand spun asta ma refer la faptul ca se limiteaza in a lucra si trai in jurul comunitatilor romanesti, fara a avea prea multe contacte cu americanii decat asa tangential. Acest lucru nu le este benefic, ba dimpotriva, pentru ca nu au ocazia sa experimenteze in aprofunzime ce inseamna cu adevarat cultura si societatea americana, multora le este greu inca sa inteleaga viiata sau comportamentul americanilor, chiar daca locuiesc poate de 10-15 ani aici, tocmai din cauza ca n-au facut o scoala aici, n-au lucrat/trait prea mult printre americani.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
