Magyari András a fost un secui erudit, iubit de români. S-a născut în sânul unei familii modeste în ziua de 17 noiembrie 1927, în comuna Joseni din judeţul Harghita.
Aşa cum subliniază şi documentele de arhivă, tatăl său, Magyari Lajos, a fost agricultor, posedând 4,60 ha de pământ arabil şi 5,62 ha de fâneţe. Mama sa, Magyari Petronela, născută Kiss, a fost casnică, fără apartenenţă politică în acele vremuri, dedicându-şi timpul pentru creşterea şi educarea celor şapte copii: patru fete şi trei băieţi.
Magyari András a început şcoala primară în anul 1935 în comuna sa natală pentru ca, în anul 1940, să se înscrie la Liceul din Gheorgheni unde a obţinut diploma de bacalaureat cu calificative maxime.
După terminarea cursurilor preuniversitare a fost admis la cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca pe care le-a definitivat în anul 1952.
Imediat după acest moment a fost repartizat la Muzeul de Istorie din Aiud unde a funcţionat până în anul 1953. De la această dată şi-a început cariera universitară, fiind invitat să activeze, ca şi asistent, la Catedra de Istorie Universală.
Potrivit opiniei colegilor săi, maghiari şi români deopotrivă, care şi-au amintit de el cu mare plăcere, Magyari András s-a străduit întotdeauna să-şi însuşească cunoştinţele profesionale, lucrând conştiincios în catedră. Îşi pregătea temeinic exerciţiile de seminar, iar studenţii își îndrăgeau mult profesorul.
În timp, el a parcurs toate treptele ierarhiei academice, fiind numit profesor universitar în anul 1991. De-a lungul carierei a reuşit să îmbine, cu succes şi echilibru, cele trei tipuri de activităţi care i-au definit cu claritate profilul academic: cercetare, predare şi muncă administrativă.
Ca o recunoaştere a meritelor sale deosebite, Magyari András a fost ales Şef al Catedrei de Istorie Modernă din cadrul Facultăţii de Istorie (1994-1998) pentru ca, în intervalul 1990-1996, el să fi ocupat şi funcţia de Prorector al Unviversităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
În această ipostază, profesorul Magyari s-a implicat cu elan pentru o mai bună organizare a învăţământului universitar din inima Transilvaniei, acordând o atenţie deosebită organizării secţiei maghiare de la facultatea de istorie.
Odată cu mandatul său, numărul studenţilor a sporit la fel ca şi calitatea personalului universitar angajat să activeze în cadrul liniei de predare în limba maghiară.
A ales să coordoneze numeroase teze de licenţă, masterat şi doctorat, pledând, întotdeauna, pentru o scriere echilibrată a istoriei maghiarilor din Transilvania în relaţie cu istoria celorlalte naţiuni conlocuitoare.
Scrierile sale au scos mereu în evidenţă aceiaşi persoană cordială cu mult bun simţ, de o erudiţie remarcabilă, gata oricând să construiască punţi solide de legătură între oameni şi idei deopotrivă.
Călător neobosit în Veacul Luminilor
Conform aceloraşi surse de arhivă, activitatea sa ştiinţifică de înalt nivel s-a conturat încă din primul an de studenţie, atunci când a scris un articol memorabil despre istoricul ardelean Kelemen Lajos.
Domeniul său de cercetare s-a raportat la o serie de aspecte privind problemele sociale ale veacului al XVIII-lea, cu un accent deosebit plasat pe realităţile ardelene din timpul Răscoalei lui Horea (1784), respectiv din perioada Războiului Curuţilor (1703-1711).
A lucrat la redactarea unei Cronologii Istorice, a editat deja celebrul jurnal al lui Wesselényi István, pentru ca, în anul 2005, să fi reuşit să publice o Istorie a Transilvaniei alături de nume de marcă ale istoriografiei româneşti: Academicianul Ioan Aurel Pop, Nicolae Bocşan, Ioan Bolovan etc.
Textele elaborate de către Magyari András trădează erudiţia acelui cărturar ardelean, cumpătat şi carismatic prin felul său aparte de a fi, ce caută neobosit în colbul arhivelor răspunsuri la întrebări fundamentale legate de trecutul neamului său.
De-a lungul unei vieţi, el i-a slujit cu credinţă valorile, păstrând tot timpul acelaşi crez care l-a făcut să fie atât de iubit în colectivitatea din care a făcut parte: Ori de unde ai veni, oricine ai fi… dacă crezi în tine însuţi şi în bunul Dumnezeu, dacă munceşti cu sârguinţă, atunci oricare ar fi visul tău, fii sigur că el va fi cândva o minunată realitate.
Daca a terminat facultatea in 1952, atunci nu a putut sa se inscrie (si nici sa termine) la facultatea Babes-Bolyai. Pur si simplu pentru ca aceasta facultate exista abia incepand din 1959.