Aproape un deceniu a fost cercetător al Academiei Române, iar mai apoi cadru universitar de mare prestigiu, specialist în istorie universală din perioada medievală şi modernă.
Cunoscător de mai multe limbi, expert în paleografie latină şi slavă, Samuil Goldenberg a fost o minte sclipitoare şi unul din erudiţii veritabili pe care şcoala clujeană i-a dat istoriografiei naţionale.
Cunoscutul savant s-a născut în ziua de 14 iulie 1920 într-o familie modestă din oraşul Cernăuţi. Ciclul preuniversitar l-a urmat în localitatea natală, iar după absolvire s-a înscris la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, optând pentru Facultatea de Istorie şi Filosofie.
De-a lungul anilor s-a specializat pe istorie universală, istorie veche şi istoria artelor, pentru ca, mai târziu, pasiunea sa pentru cercetare să îi lărgească sfera de interes şi asupra istoriei Bizanţului, respectiv istoriei premoderne şi moderne.
După cum şi documentele de arhivă dau mărturie: „Samuil Goldenberg are la bază o temeinică pregătire, conjugată cu bune cunoştinţe a principalelor limbi de mare circulaţie, a unor limbi slave şi a limbii latine, are posibilitatea de a se ţine la curent cu rezultatele cele mai noi ale literaturii de specialitate şi să le aplice în activitatea sa didactică şi ştiinţifică”.
După absolvirea facultăţii, Samuil Goldenberg a activat, mai bine de un deceniu, în cadrul Institutului de Istorie din Cluj al Academiei Române (cercetător de la 1951-1956, cercetător principal în intervalul 1956-1959), apoi colaborator extern al Institutului (1959-1962), respectiv al Muzeului de Istorie (1964-1965). În paralel a mai deţinut şi calitatea de Membru al Comisiei Monumentelor Istorice şi al Asociaţiei Slaviştilor din România.
Cariera universitară a demarat-o în anul 1948, atunci când a fost numit asistent universitar, calitate deţinută până în anul 1956 când a reuşit să ocupe postul de lector. După 12 ani de prolifică activitate universitară a fost promovat, finalmente, fiind numit conferenţiar. Cu un an înainte, a susţinut un doctorat strălucit care i-a adus o mare recunoaştere pe plan naţional, devenind unul din cei mai competenţi specialişti formaţi la şcoala clujeană de istorie.
De-a lungul întregii sale cariere, Samuil Goldenberg a ţinut o serie de cursuri de istorie universală, seminarii generale de istorie universală medie şi modernă, de istoria Bizanţului, seminarii de istoria francilor sau cursuri speciale de paleografie latină şi slavă.
O atenţie deosebită a acordat-o epocii marilor descoperiri geografice sau oraşului medieval din intervalul secolelor X-XV. Cea dintâi a făcut obiectul unei cărţi de referinţă care este republicată şi azi la cele mai prestigioase edituri din ţară.
(Foto 4)
Activitatea sa publicistică este una extrem de valoroasă, ea însumând aproape 50 de lucrări de specialitate la care se adaugă un număr mare de recenzii şi note bibliografice sau articole de popularizare.
Multe dintre ele fac referire şi la relaţiile româno-ruse din timpul ţarului Petru I cel Mare sau chiar la aspecte de ordin economic şi comercial: prelucrarea oţelului în Transilvania, comerţul în această provincie în secolul XVI, istoria medicinei ardelene, politica fiscală a Papalităţii în Transilvania în veacul al XIV-lea etc.
Dincolo de sfera ştiinţifică, Samuil Goldenberg s-a implicat în organizarea unor muzee care azi au deja o notorietate internaţională: Muzeul Bruckenthal din Sibiu sau Muzeul de Istorie din Cluj.
În paralel, el a participat la o serie de conferinţe naţionale şi internaţionale, dobândind aprecierea unor nume de referinţă din istoriografia europeană precum: Jacques Le Goff, E. Romano, J. Heers, H. Kellenbenz.
Privită în ansamblu, munca sa academică reprezintă o veritabilă punte de legătură, o remarcabilă îmbinare între istoria naţională şi istoria universală în care sunt oferite date noi despre conexiunile spaţiului românesc cu Peninsula Balcanică, Italia, Austria, Germania, Rusia sau Polonia.
Samuil Goldenberg a fost pentru vremea sa unul din remarcabilii deschizători de drumuri care, graţie erudiţiei şi a talentului de poliglot, a fost în măsură să apropie spaţii, oameni şi idei.
Având un spirit de sinteză remarcabil, un discurs coerent şi atractiv, el a ştiut să fie cercetătorul, dascălul şi mentorul ce descoperă vocaţii pentru performanţa academică sau aşa cum şi o vorbă înţeleaptă ne învaţă: „Oamenii luminaţi, pe care avem şansa de a-i întâlni de-a lungul timpului, sunt tot ceea ce avem nevoie pentru a reuşi cu adevărat în Viaţă.”