VEVERIŢA, cel mai mare acrobat din lumea animalelor

Veveriţa este un excelent căţărător, pentru aceasta ajutându-se de ghearele sale foarte dezvoltate, care o fac să poată coborî din copaci chiar şi cu capul în jos.

Veverita este maestra a economisiriiVeveriţa zburătoare poate face salturi acrobatice de până la 70-80 de metri. Cum poate face acest lucru? Destul de simplu: ea este dotată cu o membrană din piele subţire acoperită cu blană şi care uneşte cele două membre din faţă şi din spate între ele ceea ce o ajută să planeze, atunci când are de făcut salturi lungi. Coada stufoasă o ajută să îşi păstreze echilibrul şi să aterizeze uşor, atunci când face salturi mari.Veveriţa zburătoare nu trăieşte în ţara noastră.Hrana veveriţei constă în seminţe de pădure, ghindă, alune, conuri de răşinoase, nuci, viermi, insecte, bulbii unor plante, rădăcinile unor plante, ciuperci, ouăle păsărilor mici. Duşmanii veveriţei sunt: vulpile, pisicile sălbatice, ulii, urşii, vulturii, coioţii. Dar cel mai înverşunat duşman rămâne jderul.Pentru stabilirea efectivelor de jderi, veveriţa este un adevărat barometru: acolo unde sunt multe veveriţe sunt puţini jderi şi invers.Blana veveriţei poate fi de culoare roșie, maro, gri, neagră, albă sau chiar cu dungi. Greutatea medie este în jur de 250-300g, coada este stufoasă, fapt ce o ajută mult la zburat sau la înot, ea constituind o adevărată ,,cârmă’’.Cuibul şi-l construieşte în scorburi sau printre crengi, de formă rotundă, bine căptuşite cu muşchi, păr şi iarbă uscată. Aceste cuiburi sunt folosite destul de des şi de jderi.Trăieşte în jur de 8-10 ani, este un animal singuratic, numai în timpul împerecherii se adună mai multe veveriţe. Este un bun înotător dacă e cazul, însă nu face cu multă plăcere acest lucru.Este un animal ce nu hibernează. Însă pentru a putea supravieţui în timpul iernii, grijulie cum este, adună alune, conuri de brad, nuci, ghinde, conuri de pin pe care le depozitează în cuiburile păsărilor, în scorbura unor copaci, dar şi îngropate în pământ într-o ascunzătoare numai de ea ştiută. Are grijă mereu să elimine fructele care au început să putrezească.Depozitarea în pământ o face într-un mod foarte ingenios, astfel ea poziţionează groapa (cămara) la o distanţă egală între doi copaci de unde sare 50 cm în stânga, îngroapă proviziile, apoi se întoarce din nou la vechiul loc şi sare 50 cm în dreapta şi tot aşa până când construieşte un adevărat caroiaj.În lume trăiesc peste trei sute de veveriţe, dintre care cele mai cunoscute sunt: veveriţa roşie, câinele de prerie, veveriţa gri, veveriţa neagră, veveriţa zburătoare.În ţara noastră, veverița este ocrotită de lege. Ar fi fost şi păcat să fie altfel, atâta timp cât în parcurile din oraşe delectează copii şi adulţii prin gingăşia şi blândeţea lor. Sunt destul de sociabile şi consumă nuci, alune, seminţe, lăsate la îndemâna lor de copii şi oameni.