O declarație a atras săptămâna trecută atenția clujenilor care înțeleg dificultățile economice cauzate de poate cea mai gravă criză sanitară de la gripa spaniolă încoace. Aceea a primarului Emil Boc care a afirmat că nu este de acord cu reducerea numărului de angajați din Primăria Cluj-Napoca, pe motiv că organigrama ar fi subdimensionată și că activitatea s-ar bloca, într-un oraș aflat în plină expansiune. „Nu poți să îi suplinești cu roboți”, a afirmat domnul Boc Boc referindu-se la funcționari.
Nu știm dacă această afirmație are la bază un audit intern pe resurse umane, care să releve eficiența fiecărui post în raport cu costurile, sau reprezintă doar opinia primarului Emil Boc. Putem analiza, însă, contextul în care a fost făcută declarația.
În primul rând, pandemia a accelerat procesul de transfer în online a relației funcționar-cetățean iar în viitor tot mai multe documente vor fi obținute în acest fel. Logica bunului simț ar trebui să ducă totodată și înspre reducerea numărului de hârtii dacă nu chiar și a numărului de funcționari sau a reconversiei profesionale a celor care nu mai au ce munci opt ore (prin muncă, înțeleg ce se întâmplă în firmele private bine organizate).
Emil Boc ne anunța acum doi ani de pe prima pagină a ziarelor că administrația clujeană are „primul funcţionar public virtual din România”, pe Antonia. Să nu vă imaginați că acest superfuncțioar îi întâmpină pe cei care plătesc impozite, că dă binețe pensionarilor și povețe copiilor. De fapt, nu e funcționar, ci doar un subdomeniu al site-ului Primăriei (vezi aici), unde au putut fi trimise la început 60 de cereri, iar acum 90. Totuși, chiar dacă nu e un robot sau un funcționar virtual, Antonia e numele de cod al unei operațiuni firești: debirocratizarea Primăriei Cluj-Napoca, proces care trebuie să meargă mai departe.
Poate părea irelevant pentru unii bugetari, dar mediul privat e puternic afectat de valul doi al pandemiei, cu implicații complexe și dramatice în ceea ce privește evoluția economică: șomaj, falimente, reducerea veniturilor la bugetul de stat și accesarea de împrumuturi împovărătoare de către familii, firme și stat.
O informație recentă publicată de Camera Auditorilor Financiari din România arată că în primele 9 luni ale anului, România a înregistrat un deficit bugetar istoric, de 14 miliarde de euro și că, în fața unor noi măsuri de limitare a activității economice în stare de alertă, se îndreaptă către o „recesiune în cadrul recesiunii”.
De fapt, pornind de la observații empirice în prezent (reducerea vânzărilor, a încasărilor, reducerea consumerismului etc.), orice manager de firmă privată privește cu îngrijorare spre viitor. Și spre obrazul gros al sectorului public românesc. Chiar și oficiali ai BNR au simțit nevoia să iasă public pentru a-i trezi din adormire pe șefii administrației (care se opintesc să țină încă la sertar informațiile despre criza care este deja aici din cauza limitărilor presupuse de comunicarea specifică campaniei electorale – totul e bine, dormiți liniștiți, statul veghează).
Economistul-şef al Băncii Naţionale a României, Valentin Lazea, a declarat, săptămâna trecută că tăierea salariilor bugetarilor cu 20% și reducerea programului de lucru la patru ore pe zi în sistemul public ar reprezenta soluții minime pentru reducerea deficitului bugetar în 2021. Numai că, spune el, în viitor vor crește cheltuielile nesalariale – cu dotarea spitalelor, a școlilor, cu infrastructura. Cu alte cuvinte, nici o reducere de 20 de procente s-ar putea să nu mai fie suficientă.
„Îşi va permite statul să concedieze bugetari şi să adauge şomeri din sectorul de stat la şomajul deja crescut din sectorul privat? Este un mare semn de întrebare dacă îşi va permite acest lucru. Asta nu înseamnă că statul este legat de mâini şi de picioare. Se pot imagina soluţii pentru bugetari – pentru că nu este deloc normal ca salariul mediu bugetar să fie mai mare decât în mediul privat”, a mai spus Lazea.
Economistul-șef al BNR crede că una dintre soluții ar putea fi săptămâna de lucru de patru zile pentru bugetari, cu reducerea cu o cincime a salariului acestora: „Măcar aşa s-ar ajunge spre un cvasiechilibru între salariile bugetare şi salariile din mediul privat”.
Dar, câtă vreme le intră banii în cont, cei care conduc administrația publică centrală și locală nu și-au pus problema reducerii numărului de posturi și nici măcar a salariilor. Nici măcar din empatie față de angajații din privat, care s-au confruntat în multe domenii cu reducerea salariilor. Dimpotrivă, potrivit presei care citează Institutul Național de Statistică, la stat salariile nete au crescut cu circa 6% față de septembrie trecut, s-au făcut noi angajări și trendul rămâne același pentru 2021. Chiar reprezentanți ai Comisiei Europene au consemnat Legile aflate la promulgare, care prevăd creșteri salariale pentru personalul bugetar (tot felul de stimulente de criză pentru personalul din sectorul public).
O evaluare mai neobișnuită pentru România pare să fi făcut doar un singur om: preşedintele Consiliului Județean Bihor, Ilie Bolojan. El a redus la jumătate numărul angajaților, după ce a descoperit o mulțime de anomalii la CJ: structuri paralele, „o devălmăşie” la fonduri europene, salarii mari şi altele. „Locurile de muncă trebuie apărate, dar nu ale celor care nu muncesc. Aceşti bani în loc să se ducă pe investiţii, sunt tocaţi de oameni care nu-şi justifică locul de muncă”, a spus Ilie Bolojan.
În administrația publică, repet, salariile nete au crescut cu circa 6% față de septembrie trecut. Și salariile din Primăria Cluj-Napoca au stârnit comentarii în presă (vedeți mai multe detalii aici), însă cu ce instrumente putem face o evaluare corectă și acoperitoare noi? La noi la firma, putem analiza beneficiile pe care le aduce firmei un angajat sau altul în raport cu veniturile pecare le produce. Putem veghea ca un angajat să își respecte fișa postului și putem face corecții când e necesar pornind de la această analiză. Și vrem să vedem aceeași corectitudine la gestionarii banului public. Să își facă propriile analize, au datoria aceasta față de cei care i-au ales.
Dacă la CJ Bihor s-a putut face o evaluare, acest lucru e posibil și la Primăria Cluj-Napoca și la Consiliul Județean Cluj. Iar o evaluare corectă de personal poate face doar Emil Boc, la primărie, respectiv Alin Tișe la Consiliul Județean, cu ajutorul specialiștilor în resurse umane independenți.
Nu poți, în acest lockdown parțial, care a lovit HoReCa, industriile conexe și alte multe sectoare de afaceri, în care familii și antreprenori privesc cu îngrijorare spre viitor, făcând ajustări de cheltuieli, optimizări de costuri, să spui că la tine, la stat, totul e în parametri optimi. Nu e din realitatea aceasta, e SF.
Despre faptul că salariul mediu la stat e mai mare decât la privat s-a tot vorbit. În van. Ca o paranteză, pensiile și salariile din sectorul public reprezintă 90% din toate taxele pe care le încasează statul. Predicțiile Comisiei Europene arată că vor depăși 100% în 2021, însă unii analiști spun că neoficial deja suntem acolo. Situația e de un grotesc absurd și e clar pentru orice minte rațională că nu mai poate continua din simplul motiv că economia nu poate produce atât.
Românii oricum intuiesc ce se întâmplă în majoritatea instituțiilor publice. Și nu ne referim aici la funcționarii de vocație, care au urmat școli și cursuri de specializare în administrație, din dorința de a fi mai buni în profesie. Pentru ei, toată recunoștința. Aici vorbim de altceva. De parveniții sistemului. Impresia generală e că aceste caste politice cu nume diferite dar în cele din urmă cu reflexe identice au creat, în administrație, locuri călduțe pentru prea mulți adepți, unii mai competenți, alții mai puțin competenți. Locuri de refugiu pentru unii fără prea multă tragere de inimă în relația cu cetățenii, dar prea comozi să opteze pentru o carieră în privat sau pentru un business propriu. În fapt, o arcă a lui Noe în fața furtunilor economice de orice fel.
<strong>Acest articol a fost scris pentru Trustul Clujean de Presă, care include Via Cluj TV, BuzzNews.ro, ClujToday.ro, TransylvaniaToday.ro, SportinCluj.ro, ClujInsider.ro.</strong>